Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sinopsisuri  Sageata  Cutia cu teatru

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Sectorul S


Emanuel Pârvu

21.07.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Emanuel Pârvu
Sectorul S
Gen: Tragedie cu accente comice

Lungimea textului: 18 pagini

Personaje: 3 bărbaţi / 1 femeie

X - profesor, îmbrăcat decent, costum învechit, ochelari
C - casnic, solid, îmbrăcat în maiou colorat, cu pantaloni de pijama şi cu un singur papuc
A - pictor, îmbrăcat cu o cămaşă, cu eşarfă la gât, raiaţi, pantofi
I - Îngeriţă, îmbrăcată sumar (pantaloni scurţi, cizme, maiou, bască), cu căşti de walkman în urechi, mestecă gumă.

****
Decor: Interior de bar. Într-o parte a barului, sunt două scaune de bar înalte, în partea cealaltă altele două.

Sinopsis
Trei bărbaţi au încercat să se sinucidă din cauza unor poveşti de dragoste ratate. X, un profesor timid, a decis să pună capăt unei relaţii de doi ani cu o funcţionară de la bancă, tăindu-şi venele. C, un casnic mitocan, s-a hotărât să se arunce de pe bloc, din pricina relaţiei încheiate cu iubita lui. A, un pictor uşor naiv, a recurs la pastile în speranţa că, astfel, o va putea recâştiga pe studenta la A.S.E. de care se îndrăgostise şi care îl părăsise pentru un altul.

Prinşi între viaţă şi moarte, cei trei sunt vizitaţi din când în când de o Îngeriţă care le comunică starea în care se găsesc trupurile lor pe pământ. Pentru X situaţia este incertă. C zace în spital într-o stare gravă, cu 20% şanse de supravieţuire. A este încă în apartamentul său, în comă de o oră, cu 70% şanse de viaţă. Situaţia i se agravează însă în fiecare clipă. C nu vrea să accepte ideea că ar putea scăpa viu, în vreme ce A se impacientează la gândul că accidentul i-ar putea fi fatal. Amândoi vor să o roage pe Îngeriţă să influenţeze cursul lucrurilor. Veştile întârzie. În acest răstimp, încercă să afle cum este dincolo de uşă, în moarte. A, care mai fusese odată la un pas de clipa fatală, de data aceasta din cauza unui accident de maşină, le povesteşte celorlalţi că tratamentul este excelent şi atmosfera minunată. În aşteptarea noutăţilor, cei trei bărbaţi îşi amintesc cu nostalgie şi furie de iubitele lăsate în urmă.

Îngeriţa reapare. Starea lui X este la fel de incertă, C are din ce în ce mai multe şanse de supravieţuire, în timp ce, pentru A, acestea scad. Pentru că ştirile nu le sunt pe plac, C şi A cer intervenţia femeii. Din păcate pentru cei doi, Îngeriţa nu-i poate ajuta. Numai X nu ştie ce preferă: viaţa sau moartea. C se îndreaptă spre "uşa morţii", hotărât să-şi forţeze destinul. Nu reuşeşte să treacă pragul. A încearcă să deschidă "uşa vieţii", fără sorţi de izbândă însă. Realizează că cea pentru care ar merita să se întoarcă la viaţă ar fi mama sa, singura care l-ar putea salva de altfel, dacă i-ar găsi trupul la timp. X le propune celor doi un schimb de locuri, iar lucrurile par să funcţioneze. A poate deschide "uşa morţii", iar C "pe cea a vieţii". C este rugat să o anunţe pe mama lui A că are nevoie urgentă de ajutor. A şi C părăsesc Sectorul S, Sectorul Sinucigaşilor: C întors printre cei vii, A păşind spre moarte, aşteptând însă intervenţia mamei lui de pe pământ. Abia acum X poate răsufla uşurat. Îşi aprinde relaxat ţigara, îşi suflecă mâinile şi se pregăteşte să primească în Sectorul S pe următorii doi sinucigaşi.


Sectorul S
(Fragment: paginile 1-3)
Interior de bar. Într-o parte a barului, sunt două scaune de bar înalte, în partea cealaltă alte două. Pe unul dintre ele stă un om, îmbrăcat într-un costum vechi, aşezat. Are în mână o revistă. La un moment dat, pe o uşă (din spatele barului) a barului intră, aproape aruncat, un al doilea om, îmbrăcat în pantaloni de pijama, cu un maieu vechi, iar în picioare numai cu un papuc. Se uită împrejur, vede şi cealaltă uşă (în cealaltă parte, departe de bar), se duce până acolo, doar se uită la ea şi se întoarce la primul om. Se aşează pe unul dintre scaunele de la bar, dar i se pare prea tare. Îl încearcă cu mâna pe celălalt, i se pare mai moale şi se aşează pe el.

C: Şi tu?...
X: Şi eu... (pauză lungă. brusc) Ţi-a trecut vreodată prin mână vreo sârmă... sau prin picior?
C: (uimit) Nu...
X: Deci nu ştii cum e...
C: (la fel de uimit) Nu... (se uită după cineva care serveşte în bar. Nu vede pe nimeni. Se ridică de pe scaun, se duce în spatele barului şi îşi pune singur un pahar cu vin. Revine pe locul lui. Celălalt, face şi el acelaşi lucru , dar mai cu sfială şi cu frică, şi în loc de vin îşi ia o sticlă de apă plată)
X: (se aşează în bar de partea cealaltă a barului) Fii atent!... Întâi îţi intră sârma!... Apoi, câteva secunde nu simţi nimic. După aia, începi să te miri, nu poţi să crezi că ţi s-a întâmplat aşa ceva chiar ţie... apoi... conştientizezi... încă tot nu te doare... pe urmă, te apuci şi începi s-o scoţi...
C: (uimit) Sârma...
X: Da, sârma... poţi s-o scoţi cum vrei... încet sau repede... indiferent tot doare.... dacă o scoţi încet, atunci doare constant până termini de scos... şi pe urmă, doare normal...
C: (la fel) Sârma...
X: Da! Dacă o scoţi repede, atunci doare foarte tare, dar durează puţin... depinde de ce fel de om eşti...
C: (ca şi cum ar înţelege pe jumătate) Adică sârma...
X: Nu, gata cu sârma! Acu' începe durerea de după... Acum începe să usture...
C: (pauză. Uimit) Sârma?
X: Nu! Rana! Rana ustură... te uiţi la ea şi ustură şi doare din ce în ce mai tare... (pauză)
C: Şi pe urmă?
X: Pe urmă ce?
C: Ce se-ntâmplă pe urmă?
X: A, păi pe urmă vine cicatrizarea... Asta durează ceva timp...
C: Cicatrizarea...
X: Da... teoretic durează vreo şase luni... dar am văzut oameni la care durează şi câte un an sau doi... sau toată viaţa...
C: (izbucnind în râs) Cicatrizarea? Fugi, bă d-aici! La mine n-a durat atât. A durat cam 2 săptămâni, a făcut o coajă, s-a uscat şi-a căzut...
X: Păi ştiu de ce! N-a fost intens...
C: (sorbind din vin) A fost intens.
X: Nu, n-a fost intens...
C: Da' de unde ştii tu?
X: Se vede după tine...
C: (pauză) Ce se vede? Că nu-s intens?
X: Da. Nu zic acum, poate greşesc, dar n-a fost ca la mine...
C: Da' de unde ştii tu?
X: La tine cât a durat?
C: Nu ţi-am zis? Două săptămâni.
X: Nu... cât ai stat înfipt? (pauză)
C: Unde bă să stau înfipt?
X: Cât ai stat cu ea?
C: Cu cine mă, cu sârma?
X: Nu domnule! Cât a durat relaţia? Relaţia dumneavoastră cu iubita dumneavoastră?
C: (pauză lungă) Aaa... metaforic aşa... adică sârma... ia uite domne'... păi n-a durat mult...
X: Ai văzut? Ţi-am zis că se vede...
C: Păi la tine cât a durat?
X: Doi ani!
C: Să mori tu!? Şi, aşa, deodată, după doi ani...? (pauză)
X: Nu ştiu ce-a apucat-o... aşa deodată...
C: V-aţi certat?
X: Puţin... da' oamenii se mai ceartă, se mai împacă... da' nu aşa deodată...!
C: Şi eu mă certam... pe căcaturi...
X: Şi eu tot pe... şi eu...
C: Da', intens a fost, să ştii...
X: Mda, da' nu ca la mine... la mine a fost cu scântei!
C: La certuri sau la (semn obscen şi râde singur tâmp. Se opreşte din râs şi întreabă pe urmă foarte serios)... Şi cum ai ajuns aici?
X: Poveste lungă...
C: (se uită în jur) Tu ai altceva de făcut şi eu te reţin! (pauză)
X: Lasă... Tu cum ai ajuns aici?
C: La mine a fost mult mai simplu. După ce m-am vindecat puţin, am început să bântui barurile... La început mi-a fost foarte greu... nu prea eram obişnuit... ştii mie îmi plăcea să stau acasă, să mă uit seara la televizor...
X: O aşteptai sau te aştepta ea?
C: În general mă duceam să o iau de la serviciu...
X: (izbucnind) Lucra la bancă!
C: (foarte uimit şi după o pauză lungă) Nu, lucra la un birou de avocatură...
X: Şi tu?
C: Făceam... adică aveam... mă ocupam cu... Nu făceam nimic! Mă rog... mai făceam ici-colo câte un ciubuc... din fotografie... Mai pica câte o reclamă, câte o casă de modă, o prezentare...
X: M-am prins! Era geloasă!
C: De ce să fie geloasă?
X: Cu prezentările tale... am fost şi eu la nişte show-uri din acestea... numai femei frumoase...
C: N-are legătură... alea sunt după d'ăştia cu bani... am păcălit-o pe una odată... de abia făcusem rost de bani ca să-mi iau un aparat şi nişte blitzuri... ştii ce era nasol? N-aveam spaţiu...
X: Ca să ce? A...
C: Nu, mă... spaţiu de studio... astea nu pun botu' aşa pe de-a moaca... tre' să te dai mare, că ai studio, să le iei ochii cu lumini, blitzuri, chestii d'astea mişto, înţelegi?
X: Tre' să creadă că eşti artist...
C: Da! Aşa şi tot încercam să-i zic uneia că-i fac nişte poze, ca să ne vedem, că are un chip deosebit, că lumina cade nu ştiu cum pe faţa ei, că e interesantă...
X: Şi te-a crezut?
C: Stai să vezi. Zice: OK, când vrei să ne vedem să mergem la tine la studio? Mâine, zic eu... mă gândeam să vorbesc cu un prieten de-al meu care avea studio, să-l rog să mă lase să vin cu aia... după ce-am vorbit cu ea îl sun pe ăsta care-avea studio. Zic: Mâine am un ciubuc c-un model. Pot să vin şi eu la tine? Mâine sunt ocupat toată ziua, am o reclamă la pantofi şi pozele le fac la fabrică, poţi să vii... zice... Da' ştii regula: o sută pe zi, cu luminile mele. Gata, zic. Eram disperat. Mă, ştii cât de bine era tipa? Bună rău...
X: I-ai dat bani?
C: Tipei? Ai luat-o razna? Ea trebuia să-mi dea bani... i-am zis că pentru ea fac o excepţie...
X: Şi? Aţi făcut dragoste?
C: Stai să vezi. Vine asta a doua zi îmbrăcată, aranjată, machiată... Mi-am adus şi alte haine ca să mă schimb, să facem mai multe, zice...
X: Tipa profesionistă...
C: Da bă....
X: Bun! Şi aţi făcut dragoste?
C: (pauză) Ce ai mă, pleci undeva? Stai să-ţi zic.
X: Treci direct la subiect...
C: Dacă aş fi fost femeie nici eu n-aş fi stat cu tine...
X: Bine, hai treci la subiect!
C: (pauză) Vrei să auzi povestea sau nu?
X: Zi!


C.V.-ul piesei:
publicată în volumul de piese de teatru Sectorul S, Editura Muzeul Literaturii Române, în 2006
publicată în revista Drama, nr1/2006, editată de Uniunea Scriitorilor din România
spectacolul a fost nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2006, la categoria debut
spectacolul a câştigat premiul pentru "Cea mai bună comedie românească" în 2006, la FestCo (Festivalul Comediei Româneşti), la categoria debut
montată la Teatrul Luni Green Hours Bucureşti (regia Emanuel Pârvu), 2005, cu distribuţia: Gabriel Călinescu, Costi Diţă, Emanuel Pârvu, Dana Rogoz
montată la Teatrul "Sică Alexandrescu", Braşov (regia Emanuel Pârvu), 2007, cu distribuţia: Bianca Zurovski, Mirele Bors, Carmen Moruz, Relu Siriteanu
montată la Teatrul Tineretului, Iaşi (regia Vlad Cepoi), 2007, cu distribuţia: Adrian Buliga, Cătălin Cucu, Emanuel Florentin, Mariana Ivanov
spectacol invitat (Teatrul Luni) la Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu 2006, Festivalul Eugen Ionescu Chişinău 2006, Festivalul de teatru Underground Arad 2006
montată la Teatrul Naţional Radiofonic (regia Emanuel Pârvu), 2007, cu distribuţia: Doru Ana, Ionel Mihăilescu, Emanuel Pârvu, Alexandra Ioniţă.

Citiţi o cronică a spectacolului Sectorul S, în regia lui Emanuel Pârvu aici.
Citiţi o cronică a spectacolului Sectorul S, în regia lui Vlad Cepoi aici.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pe mâine, Mihaela Iancu (4.5/5 - 13 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro YouTube - o fată nebună, Viorel Cojanu (4.3/5 - 12 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Blackout, Mugur Grosu (4.8/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro A.K.A. Also known as, Raluca Sas-Marinescu (2.7/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Veronica nu se hotărăşte, Andreea Chindriş, Alexa Băcanu (4.9/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer