- Vreo preferinţă?
- Am spus deja.
Stă trântită pe covor şi scrie. Ia berea, îmi trimite un sărut, cheers, zice, apoi începe din nou să scrie.
- Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată asta. Va trebui să ţii strâns de mine.
- Ţin. Şi o iau de mijloc. Curbele tale, eu fără frâne. Cât de strâns să te ţin, iubito?
- Nu ştiu. N-am ştiut niciodată. Şi probabil dacă aş şti, aş învăţa să mă apăr.
Dă din picioare. O ating şi se lungeşte ca o pisică. Îmi caută degetele, se arcuieşte. Scrie mai departe.
- Mă gândeam că poate ai să reuşeşti tu.
- N-am să dau drumul.
- Ştii la ce e bună domesticirea, dragul meu?
- Dă sens aşteptării?
- Nu, astea sunt poveşti. Domesticirea te ajută să îţi ascunzi mai bine colţii plini de sânge.
- My sexy vampire. Am să te leg de pat în nopţile cu lună plină.
- Confunzi basmele. Eşti în mare pericol. Ai să confunzi şi descântecele, funiile, armele.
- Ce scrii tu acolo?
A terminat berea. Stă cu capul pe palma stângă, se răsuceşte şi mă priveşte.
Şi-atunci te-ntreb mai ştii
Cea mai frumoasă zi*
Cântă. Stă pe burtă, cu picioarele ridicate de la genunchi.Cea mai frumoasă zi*
- Ai minţi ca să mă salvezi?
- De cine să te salvez?
- De sânge.
- Aş minţi.
Aş minţi aş ucide aş jefui aş lungi clipa asta până când ar deveni transparentă până când ne-ar trece prin piele. Prin pielea ei un pic aurie, moale şi mirosind a lemn dulce de arţar.
- Să faci ce-oi ştii, dar să mă ţii bine. Să nu zici că nu ţi-am spus.
Îşi plimbă limba pe dinţi, pe caninii ascuţiţi de lupoaică şi izbucneşte în râs. I se văd gingiile aproape albe.
M-am trezit şi nu am găsit-o lângă mine. M-am dus în living. Era întuneric. Apoi am văzut un picior atârnând din şezlongul de bambus de pe balcon. M-am gândit pentru a cincisutetreisprezecea parte dintr-o secundă, apoi am luat-o în braţe şi am dus-o în pat. M-am gândit, damn it.
Lucrează pe covor, ca de obicei. M-a întrebat dacă mă deranjează lumina. Eu am întrebat-o dacă o deranjează să stau cu capul pe fundul ei cât ea desenează.
M-am trezit pe covor. Îi simt respiraţia pe obraz. A stins lumina şi-a adormit cu faţa lipită de a mea. Plouă. Simt apa intrându-mi prin pleoapele închise. Nu am nevoie să deschid ochii.
Recunosc mirosul de sânge.
* Cea mai frumoasă zi, Alexandru Andrieş.