tatălui meueste aproape timpul să se întoarcă îmi spun
pun alături spărturi colorate un mozaic şerpuitor
îmi aduce aminte de gaudi
el nu l-a văzut niciodată dar ştii de la o vreme
îşi ridica ochelarii pe nas cu mâna în care ţinea creionul
şi-mi spunea mai am timp de-o plimbare hai să mâncăm mai întâi
mă duceam la bucătărie când mă întorceam era tot acolo
cu creionul în mână desena chipuri
pereţii erau plini de ele păream înconjuraţi de toată familia
uite acum îmi dădeam seama el nu a fost niciodată singur
într-un târziu se uită din nou la mine
iar s-a făcut noapte willa iar n-am mâncat
dar nu ţi-am spus astăzi am intrat în biserică
de-acum îmi fac cruce înainte de masă
eu eram deja departe luasem ultimul tren
am ajuns cu bine acasă îi spuneam vezi ai de toate în frigider
a, n-am avut timp să mănânc astăzi
willa dar ce face fata am fost cu pozele trimise de tine la vecinul de alături
a venit şi rodica zicea că te-a văzut pe geam când ai plecat
spunea că semeni din ce în ce mai mult cu mine
haide că mi-e somn ai grijă de tine
îţi mai trimit poze
da, dar willa ce face fata
aveam căpşuni pentru ea nu le-ai luat
nu-i nimic nu-i nimic culcă-te şi tu e târziu
e aşa deşteaptă le-am povestit că mi-a arătat toate literele pe ziar
continuă el să vorbească iar eu umblam cu telefonul lipit de ureche şi umăr
mă pregăteam de duş de somn de muncă de viaţă
visam că sunt mică purtam o salopetă roz
şi râdeam tot timpul acum nu mai râzi willa acum eşti mereu încruntată
îmi făcea poze adunam diapozitive într-o cutie de carton
creşteau pereţi albaştri de jur împrejur peste tot desenele lui
fotografiile lui
poeziile lui
scrisorile lui
cărţile lui
rafturi întregi îndoite
şi-apoi venea o dimineaţă din aceea în care viaţa se înnoadă ca o piele de şarpe
în parcul guell
intri în apartamentul cu pereţi albaştri pentru ultima dată
şi spui, cu faţa înspre apus,
a trecut destulă vreme tati
nu te întorci?