Extra: Cu privire la reducerea drastică a bugetului Institutului Cultural Român

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Vă scriu în nume personal, în calitatea mea de producător şi de analist cultural activ şi mobil.

Am aflat din presă că, recent, guvernul pe care îl conduceţi a decis reducerea cu 40% a bugetului pe 2009 al Institutului Cultural Român. Dacă este adevărat, dacă este întru totul adevărat, măsura mi se pare absurdă şi iraţională, anacronică, pre-modernă şi anti-modernă. Anti-economică.

Tocmai de aceea, protestul meu şi rugămintea pe care v-o adresez public nu vor fi formulate în termeni morali sau de breaslă, ci în termeni socio-logici, de logică socială actuală.

Ca şi modernizarea României, şi liberalismul pe care îl reprezentaţi trebuie modernizat, adus la zi. Or, capitalismul contemporan, neoliberal sau ultraliberal, investeşte mai mult ca oricând în cultură, în artă. Este un capitalism care se bazează pe producţia de bunuri şi de servicii imateriale, pe consum cultural. Capitalul cultural, cultura formulată în termeni de capital social reprezintă nucleul conceptului de "dezvoltare durabilă", de care toată lumea, la noi, în necunoştinţă de cauză, a început să se prevaleze.

Credeţi-mă pe cuvânt, cu asta mă ocup: este anti-liberal şi anti-modern să tai din banii producţiei şi ai exportului cultural, să nu investeşti, altfel spus, în globalizare, cultura şi arta au devenit, astăzi, însuşi motorul dezvoltării capitaliste a societăţilor şi al globalizării. Societăţile dezvoltate actuale, "postmoderne" sau "postindustriale", se scaldă cotidian în cultură şi artă, iar beneficiile sociale şi politice ale acestui fenomen absolut nou sunt imense. Nu le neglijaţi! Pentru că însuşi capitalismul nu mai este ce-a fost, s-a "revoluţionat" singur, în mod intern, recuperând şi funcţionalizând, spre propria sa perfecţionare şi pentru realizarea de beneficii social sigure, "sustenabile", sectoare şi domenii pe care, până la cel de-al doilea război mondial, le tolera marginal, când nu le excludea pur şi simplu. Recuperarea şi funcţionalizarea economico-socială a culturii nu reprezintă decât tot un fenomen expansionist-sistemic, ţinând de esenţa globalizantă a dinamicii capitalismului.

Peste tot în lumea civilizată, de multe ori în locuri în care nu te aştepţi, apar mici minuni arhitectonice care sunt muzee de artă contemporană, funcţionând ca nuclee de pace socială şi ca uzine de "calitate a vieţii".

Cele mai cunoscute multinaţionale, urmate de guverne responsabile, "aruncă" banii pe artă şi pe cultură, afectând spaţii şi bugete imense pentru arta contemporană înţeleasă ca mod paşnic şi productiv de viaţă. Iar afluenţa populară este enormă, constantă. Economia liberală mondială a înţeles că investiţiile în cultură produc imense externalităţi pozitive. Pentru prima dată în istorie (ca fenomen masiv), economicul a înţeles că nu se poate lipsi de beneficiile "contra-economiei", de "economia pe dos" a culturii, şi a integrat-o în planurile sale. Cultura dă randament social! Iar capitalismul a devenit cultural!

Câte muzee şi galerii de artă contemporană au apărut în România? Câte spaţii pentru cultură şi ce bugete au alocat artei marii capitalişti, liberali sau nu, ai României actuale? În ce fel de capitalism vreţi să ne convingeţi să trăim: într-unul de secol al XIX-lea, în care cultura era cel mult tolerată? De ce vreţi să ne convingeţi că dezvoltarea nu poate fi decât strict, îngust, nemediat economică, când ea, de fapt, a devenit de mult (cel puţin de la cel de-al doilea război mondial încoace) intrinsec culturală, bazată pe consum şi pe producţie socială de artă?

În societatea actuală, arta şi cultura nu mai sunt de mult sectoare aparte, izolate şi segregate, "dame de lux" ale puterii politice sau economice, capitalismul însuşi a devenit, azi, cultural şi artistic (unii îi spun "cognitiv", alţii îi spun "libidinal", bazat, inteligent, pe satisfacerea plăcerilor oamenilor).

Iată de ce, având în vedere noua stare mondială de lucruri, vă rog să nu izolaţi cultural (adică esenţial) România de restul lumii, ci să procedaţi în spiritul liberalismului cu adevărat actual şi, în loc să tăiaţi 40% din bugetul Institutul Cultural Român (care tocmai cu globalizarea culturală a României încearcă să se ocupe, cu integrarea ei în globalizare), nu doar să restituiţi in integrum banii pentru export cultural viu (care, de fapt, nu este decât producţie culturală românească delocalizată), ci să suplimentaţi cu cel puţin 40% acest buget.

În România unde am putea produce şi expune artă (în momentul de faţă, producţia culturală este una cu expunerea ei publică)? În ce spaţii şi pe ce bani, cu ce investiţii, publice şi private, continue şi constante, când capitalismul românesc continuă să fie unul brut, pre-modern, anacronic, iar dumneavoastră, liberal de frunte, îl ajutaţi ideologic să persiste în nedezvoltare, în premodernitate? Ajutaţi-ne să ne ducem şi să producem delocalizat, ca nişte adevăraţi "căpşunari culturali", acolo unde producţia culturală masivă şi continuă este un fapt social firesc, cotidian.

Fiţi liberal al zilei de azi, Domnule Prim-Ministru, şi daţi bani culturii! Chiar mai mult decât cere. Nu veţi avea, ca liberal, ca promotor al capitalismului responsabil, decât de câştigat, la fel ca şi societatea românească în întregul ei. Urmaţi arta, căci este în faţă, n-o pedepsiţi trăgând-o înapoi.


Cu stimă, speranţă şi încredere,

Bogdan Ghiu
Scriitor

3 noiembrie 2008