Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Panseuri involuntare XVIII (Manipularea / Oaia / Cel mai mare scriitor român / Ministrul / Poezie despre iepure)


Sorin Stoica

09.01.2009
Editura Curtea Veche, ianuarie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Manipularea
Manipularea înseamnă folosirea oamenilor
pe bază de promisiuni.


Oaia
Oaia e proastă
Deoarece e albă şi se murdăreşte repede.
Mai e proastă
Deoarece ea nu e frumoasă.
Pentru că intră prin toate noroaiele.
Trebuie să o păzească şi câinele.
Şi mai e proastă pentru că şi ciobanul e prost de obicei.


Cel mai mare scriitor român
Mihai Eminescu de mic copil scria
despre ţară şi ce-l înconjoară.
El a scris cărţi întregi
şi copiilor le-a plăcut la nebunie.
Dar cel mai mare scriitor este Mihail Sadoveanul.
Pentru că poieziile lui parcă este o lacrimă.
În afară de asta, Mihail Sadoveanu avea avantajul
că e născut fix în 1869.


Ministrul
Ministrul toată ziua se gândeşte ce înseamnă democraţia.
Stă uneori şi se gândeşte ce legi să mai scoată.
Un ministru toată ziua vorbeşte şi scumpeşte.
Asta când nu-i e mintea la cum
să aibă cele mai multe voturi.


Poezie despre iepure
Iepurele doarme cu ochii deschişi
pentru că este foarte înfricat.
Pentru că stă ciulit ca să audă pericolele.
În termeni ştiinţifici
ştim că iepurele nu are pleoape.
Aşadar
Iepurele e alb iarna
Ca să nu-l vadă
animalele fieroase.





Călin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica, Roxana Moroşanu şi Ciprian Voicilă
Cartea cu euri
Editura Curtea Veche, 2005


prefaţă de Aurora Liiceanu



****

Cum s-a ajuns la poeziile astea?


Motto: "Să cretinizăm limbajul"


(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer