Tule-o!

Joi, 18 septembrie 2003

Din cînd în cînd, mi se pune pata pe cîte un cuvînt sau pe cîte o expresie. Aseară, în trenul de Constanţa (sînt la un tîrg de carte), am găsit într-o carte expresia pe care nu ţin minte să o fi folosit vreodată: "a o tuli". Mă rog, nu mă dă opera afară din casă, dar vreo cîteva sute de pagini tot am mîzgălit. Pînă să adorm, cu gîtul strîmb, m-am gîndit că trebuie să găsesc neapărat un context favorabil pentru a folosi şi eu minunata expresie.

43 de farmacii, 32 de frizerii, un studio de bronzat, 3 alimentare şi nu'ş'cîţi kilometri parcurşi prin Constanţa pentru a găsi bomba asta de internet-cafe de unde scriu acum. Habar n-am nici măcar cum am găsit-o. E pe o stradă lăturalnică, în subsolul unei clădiri dubioase. Înăuntru, acum, în jurul meu e o atmosferă de bar texan în care toată lumea se bate-mpuşcă, numai eu stau calm (aparent!) şi scriu la jurnal. Vreo zece tipi joacă în serie nu'ş ce joc cu pocneală. Se înjură de toţi dracii şi ascultă BUG Mafia. Pe bune, nu exagerez cu nimic. Sper să nu arunce vreunul ochii pe monitorul meu.

Şi cum atmosfera texană din jurul meu se încinge din ce în ce mai mult, cred că e cel mai potrivit context în care să-mi zic: "Tule-o!". Dacă scap, promit să revin cu amănunte.