Unul mare, unul mic

- Și, ia zi, tu ai văzut?
- Hmmm?
- Pe Moșu. Tu ai văzut pe Moșu?
- Termină cu întrebările. Tre' să tăcem ca s-auzim bine. Eu n-am chef să ratez momentul din vina ta, da?

Cel mic își trase picioarele sub el, ascunzându-și și nasul în cojoc. Așa e când ești mic. Toată lumea te ia la rost. Lasă c-o să aibă și el 7 ani într-o zi. Ehee... mai sunt ani pân' atunci... dar vine ea și ziua. Când o să fie băiat mare. Cel mai mare! Bine, nu chiar cel mai mare. Că frati-su tot o să aibă ceva ceva în plus... Ei... și ce dacă atunci Cos o să aibă mai mulți? Io o să am 7, și să vezi atunci. O să am voie să voie să zic și eu, o să aleg eu locul de pândă! Ce, de-aici ne uităm unde trebuie? La stradă? Toată lumea știe că Moșu nu vine pe stradă că n-are mașină... nici nu i-ar încăpea cadourile pe-o Dacie. Pe-un tractor poate. Da' am văzut eu tractoru' lu' vecinu și face o hărmălaieeee... ori Moșu vine în secret, tiptil, nu așa, că d-aia trebuie pândit. Și-apoi mai e și-așa de frig aici pe sală... și Cos ăsta-mi ia tot cojocu... îl spun eu lu' mama.. dac-aș avea și eu 7 ani.. luam cojocu lu tata că-i mai mare...
- Luam io cojocu' lu' tata...
- Nu fi prost, ă, cojocu' lu' mama e-mblănit... vai de tine dacă n-aș fi eu să mă gândesc.

Greu mai e să ai grijă de unu' mic. Greu.. să crești mare... să mergi la școală, să vezi de animale... și-n plus mai e și ăsta micu'. Ai grijă, ajută-l, ia-l cu tine... Câte mai am să-l învăț... Doamne, Doamne, copiii ăștia, că bine zice mama. Păi cum să stai la pândă când tremură cineva lângă tine și te mai și întreabă tot timpul. Parcă văd că și anul ăsta îl pierdem... ce-mi zicea mie mama că e bine să ai un frățior... jocuri nu știe, tre' să-l învăț eu... să-i scrie lui Moșu nici atât, scrie-i tu Cosmin că e mic și el... și-apoi nici nu știe să stea la pândă... copiii mici ar trebui să doarmă... chiar așa... ooof...
- Cos?
- Ă...
- Cos, mie mi-e frică.
- De ce, mă?
- De Moșu. Dacă n-o să-i placă de mine și o să-mi ia cadourile înapooooi...
- Nu mai bâzâi acolo, lu' Moșu îi plac toți copiii.
- Daaa io nu am fost așa cuminteee...
- Taci și-ascultă. Toți copiii îi plac, da' dacă nu se smiorcăie. Și dacă stau cuminți în cojoc să-l aștepte, mai ales.
- Zici tu?
- Zic. Acuma taci.

Acum cojocu s-a-ncălzit bine. Părinții și bunicii s-au culcat, culcat e parcă tot satul, nu-i nici o lumină, din când în când doar copacii albi mai licăresc. Cosmin și-a luat pe după umeri frățiorul, oftând bătrânește - "dacă n-aș fi io..." - și îl strânge-acum prin somn, ca pe-o jucărie, la piept. Jucăria pe care și-o dorește de la Moșu.

Iar Moșu vine, ridică nițel cojocul peste mânuțe, și-i lasă sub bradul mititel să viseze mai departe.