Seminţe de cabane

Iată cuvintele cu care-ncep carnetul ăsta, carnet de care n-o să mă despart de-a lungu-ntregii mele aventuri. Am început să-mi pregătesc de foarte mult călătoria, adică din ziua când am auzit vorbindu-se despre faimoasele seminţe. Seminţe de cabane. Seminţe pe care-i de ajuns să le sădeşti şi să le uzi, spre a vedea crescând cabana. Seminţe de-astea se găsesc în preajma oricărei cabane, iar de cabane-i plină lumea. Bagajele mi le-am făcut de mult. Mai consult hărţile o dată, verific biletele, mai trag, cu coada ochiului, din prag, să nu cumva să fi uitat ceva. Iată-mă gata. Gata să descopăr diversele cabane de pe sol, din aer şi din apă, colecţionând cele mai formidabile seminţe. Călătoria poate să înceapă... Alphonso de Copacabana

---

PĂDURE-A DRUMULUI FĂRĂ SFÂRŞIT.
AER UŞOR ŞI PROASPĂT. CÂNT DE CUC.
O MÂNĂ DE ŢÂNŢARI.

Cabane păsăreşti Ca să iei seama la cabanele de păsări, nu trebuie să-ţi cumperi un echipament sofisticat. Eficiente-s două tehnici, şi anume: Să te plimbi cu nasu-n vânt şi, uneori, cu capu-n nori, pândind orice indiciu, o cât de mică urmă. Dar atenţie la trunchiurile de copac şi la butucii care-ţi ies în cale (mai mult decât la cei rămaşi în urmă). Prin urmare, în bagaj, o trusă de prim ajutor (cu plasture, dezinfectant, bandaj) nu e intrusă. Dimpotrivă. Să pluteşti deasupra arborilor: eu închiriez, când plec într-un voiaj, un dirijabil (accesibil, azi, oricărei pungi). În călătorii mai lungi, e foarte practic; şi nici nu intră în derivă. Nota Bene: Atenţie, modelul cu schelet metalic e-o colivie pentru păsări; a nu se confunda cu o cabană pentru păsări. Acest model nu-i casă, ci arest.

OBSERVAŢII PERSONALE: Cel mai mic model în uz, din lemn de mesteacăn, li-i iatac sau leagăn vrăbiilor, dar şi altor păsări. Culorile li-s felurite şi fiecare pasăre şi-o vrea, ca semn particular, pe-a ei. Cabana papagalului e comic de bălţată şi revii mereu la ea. Din ramuri, pentru păsările mai fără alte neamuri (modelul cel mai economic). Căptuşită cu un strat de pene, pentru clima unor ţări mai puţin calde. Subterană: o excepţie absolută - singura cabană de păsări subterestră. E adăpostul struţului, o zburătoare ce n-a-nvăţat nicicând să zboare. Când se teme,-şi vâră-ntr-însa capul, convins că nu-l mai vede niciun ins. Un păsăroi a înghiţit pe dată cele cinci grăunţe pe care le voi fi găsit. Am preferat să nu-l fac să renunţe. (5 - 5 = 0)

---

ARHIPELAGUL, DIN PACIFICUL DE SUD, AL INSULELOR
UNDE BATE VÂNTUL UD.
ZILE DE FURTUNĂ,
ADIERI, DULCI IERI, IAR AZI, TURBIONARE, FORŢĂ 5 LA 11.

Cutie cu muzică Există o regiune în Pacific, unde insulele se ivesc din mare ca stelele pe cer. Ele, una mai mică decât cealaltă,-s legiune. Multe dintre ele-s locuite şi fiecare insulă îşi are propriile-i cabane, clădite, fiecare, din materialele în uz. O particularitate a lor e următoarea: unice-n Pacific şi în lume, sunt concepute-anume pentru-a emite sunete,-n auz, cât mai plăcute. În afară de cutii cu muzică, acestea nu ar putea purta niciun alt nume.

În (între)deschidere (sau uvertură), cântului vântului îi pot fi preschimbate unele note, câte-o arie, melodia, prin simpla deschidere a unui geam, trântind o uşă sau scuturând o cuvertură. Brizele calme estivale nasc, îndeobşte, un refren ce se învaţă la moment şi e uşor de fredonat, pe când, în zilele de mari vântoase, baţi din picior şi/sau din palme, în chip de acompaniament. Nopţile furtunoase dau naştere unui întreg ansamblu de arii de operă impresionante şi, adesea, tagma melomană îşi ia bilet (de-avion) când un ciclon trece, din cabană în cabană, pe insula pe care o răvăşeşte vântul cel mai amplu.

Ultimul òstrov din arhipelag - insula Furioso - situată-n apropierea insulei Diavolului, e faimoasă pentru concertele-i în aer liber, tempòurile-i infernale şi operele-i wagneriene. Fără ca motivul să fie unul cert, locuitorii-acestei insule - Furioşii - au o foarte proastă faimă,-ncât curioşii de-un òpus muzical de cameră sau de concert sunt sfătuiţi să stea pe malu-opùs. Am adunat trei-patru seminţe òptime pe sol: o optìme şi vreo trei doimi, ca o cireaşă neagră şi trei albe. Când începu concertul, - cu tot zorul cele trei-patru-şi luară zborul.

---

LA PARIS, ÎNTR-UN CARTIER SAU ÎNTR-O CARTE. TOMURI CÂT NIŞTE DOMURI.
ÎNTR-O ZI DE TOAMNĂ, CÂND CAD DIN ARBORI ŞI DIN VIŢELE-DE-VIE FOI ÎN VRIE.


E locuită de-un anume Cărturescu. Acesta e un bătrânel adus de şale, având renumele de-a fi citit toate volumele din lume, între pereţii bibliotecii sale.

"La început, aveam o casă ca tot omul, îmi spuse el cu-o răutate-n glas. Doar că pierdeam prea multă vreme ca să mă duc de-acasă după tomul (sau vreun atlas) de care-aveam nevoie, la bibliotecă sau la librărie. Ia să-ntoarcem foaia, mi-am zis eu, într-o bună zi, şi să-mi duc viaţa, de-acum încolo,-nconjurat mereu de cărţi şi hărţi. Eram de-ajuns de tânăr să nu pot avea, încă, un acoperiş la casă. Era nasol de tot. Scoarţele cărţilor se scorojeau, se albeau pagini, dispăreau litere, cuvinte-ntregi, imagini. Apoi, cu anii, vraful de volume spori şi, cu acesta, şi volumul cabanei (sau cabanii) mele: ea numără acum mai multe caturi şi şaptezeci şi şapte de-ncăperi. Odaia-mi cea mai dragă-i aia ce are darul să m-aştearnă pe citit poezii, în zilele de iarnă; la lumina lămpii,-n zori, catrene; în zilele de luni, m-aşteaptă octosilabele, pe când alexandrinii-i citesc de hramul Sfântului-Aşteaptă."

Cărturescu are farmec mult. Odată, ca să-l tachinez puţin, l-am provocat s-o caute-n noianul de terfeloage pe-aia la care ţin mai mult. Mi-am zis că trebuie să fie ca atunci când cauţi acul într-un car cu fân, vreo stea pe cerul mare, sau o butelcă-n mare. El, însă,-i şi dădu de urmă: o cunoştea, ca unul ce-o citise cu şaize'ş'trei de ani în urmă. Numai că, dând s-o scoată dintre cărţi, primele începură să cadă în cascadă: vol. 1, vol. 2, vol. 3, teanc după teanc. Am şters-o chiar la ţanc, pe când din ditai vraful de cărţi al bietului domn Cărturescu se alegea, fireşte, praful. Bine-nţeles, seminţele,-nvelite în coli veline, unice, în formă de litere cuneiforme, runice, după cutremurul abrupt, rămas-au, drace!, dedesubt. (5 - 5 = 0)

---

STEPELE-NGHEŢATE SIBERIENE.
REGIUNEA SAKHAÏTSEK. ZĂPADĂ ŞI POLEI. ÎNTRE - 10^o ŞI - 40^o CELSIUS.


Numite deopotrivă izbe sau miniizbe, când sunt mici de tot.
Cabana rusească e-o cabană cu, înăuntrul ei, o alta, mai mică, înăuntrul
căreia se află o cabană în care, dacă o deschizi, se află, tot mai mică, o
a patra. Când o deschizi, în fine, şi pe asta, găseşti într-însa alta, şi mai
mică, în care este încă una, tot mai minusculă, în care, dacă intri,
găseşti altă cabană, în care e o alta, în care...

Ţineam să-i întâlnesc pe locatari.
Am bătut la uşa celei dintâi cabane şi l-am întâlnit pe tată (Papuşca).
În următoarea, era mama (Mamuşca).
Am ciocănit, apoi, la uşa celorlalte: n^o 3, n^o 4, n^o 5, n^o 6, ca să salut
copiii perechii amintite (Babuşca).
I-am luat la rând pe strănepoţi, pe cei mai mici, ca şi pe cei mai mari (Minuşca).
I proci, i proci, pân' la a cincizecea cabană.
Mi-au trebuit trei-patru săptămâni.

Dar asta e egal cu zero, deoarece, în satele mai mari, cu multe familioane, există cabane-n care poţi găsi, vârâte una-ntr-alta, peste o sută de milioane (de cabane). Se pare că un tânăr explorator şi-a trăit viaţa într-o asemenea cabană, neajungând nicicând la cea din urmă. Că, după ani de zile, o tremurândă barbă albă lungă, pe care aburul şi ceaţa pot să se facă reci ca gheaţa, i-a acoperit întreagă faţa. Că, doar urmând-o ca pe firul unui ghem, s-ar mai putea întoarce-acasă... Altfel, cum? Dar că nu se ştie nici măcar unde,-ntre timp, va fi putut s-ajungă; iar mulţi se tem că, poate, necontenind să umble, mai umblă, mai tot umblă şi acum. Straniu grăunte... Scuturându-l, te bate gândul că ar fi ceva într-însul... (Suma grăunţelor e 1!)

---

---

LA ORIGINE, CETATEA TROII, NU DEPARTE DE STRÂMTOAREA
DARDANELE (ASIA MICĂ). ÎN ZILELE DE PRĂZNUIT EROII.

Destinată micilor surprize făcute-amicilor şi unor farse făcute propriilor părinţi. Cel mai banal model este cabana construită-n forma unui cal. Aşezaţi-vă în faţa uşii de intrare, apăsaţi butonul soneriei sau ciocăniţi destul de tare, evaporându-vă, de cum se-aud paşi ce se-apropie de uşă, în cabana proprie. Părinţii spun "poftiţi, vă rog!", crezând că-i vorba de un pintenog care le face-o vizită acasă. Când îl invită să ia loc pe scaun, ieşiţi brusc din cabană, cu strigăte şi strâmbături de claun. Pentru părinţii care nu-i iubesc pe cai, există o cabană cu numele Urs Brun (pentru,-n special, părinţii nelinşi bine) sau o cabană cursă (ori capcană) de şoareci (pentru când le vine să-i prindă de pe unde sunt). Pentru serbări, modelul cel mai bun e marele Tort cu Unt de cacao. Ascundeţi-vă-năuntru; iar când părinţii, care uită să se culce, suflă-n lumânări cu de-amănuntu', ieşiţi din el şi sărutaţi-i dulce. Valoarea supremă e-a sărutului cu cremă, iar aprecierea cea de care se bucură o-mbrăţişare de îngheţată de cacao e extremă.

A se evita închiderea în tort, ca într-un fort, a celor lacomi foarte: un băiat a refuzat să iasă dintr-însul înainte să-l devore, ceea ce i-a luat vreo două ore, cu toate că era flămând de moarte. I se-nfundaseră până şi nările, mâncând din greu. A înghiţit chiar lumânările de seu.

Grăuntele găsit de mine era oval, catifelat, - în fine, fără vreun rid pe suprafaţa lui; numai că nici nu mă-ntorsesem bine, că el se şi spărsese de la sine, lăsând să iese-afară un mic pui. (11 + 1 - 1 = 11)

---