E înainte de vacanţă

E înainte de vacanţă. Mă opresc în faţa blocului şi mă uit înapoi. Zăpada miroase frumos, mă uit lung la ea, miroase a sobă caldă, o ating, o apropii de obraz şi gust din ea. Steluţele ei mă încălzesc şi încep să-mi simt lacrimile. Nu ştiu să plîng. Nici nu vreau să plîng.

Zăpada este ca un prieten bun care te îmbrăţişează.
Eu nu am un Prieten. Mă uit în stînga şi văd grădina din faţa blocului. Zăpada a acoperit totul pînă aproape de balcon. Zîmbesc. acolo este bunica şi bunicul. ceea ce e bine. Îmi privesc ghetele; am ghete de patinatoare. îmi va fi drag cînd le voi încălţa în prima zi de şcoală; voi patina frumos cu ele şi colegii se vor uita la mine fermecaţi.
Atunci vor venii bucuroşi la mine şi mă vor întreba de vorbă, mă vor atinge, mai ales vor mîngîia ghetele şi vor vrea toţi să fie Prieteni cu mine.
Pînă la prima zi de şcoală mai sunt două săptămîni de vacanţă şi eu sunt tristă şi singură.

De la geam privesc iar zăpada şi aud soneria electrică cum sună. Probabil că a intrat la ore acum; dacă m-aş duce în grabă acum pînă acolo, l-aş vedea.
Pînă la uşa clasei dacă aş merge, aş fi fericită. Dar nu am curaj să plec acum, în ultimul moment şi să mă întîlnesc chiar faţă în faţă cu el; inima mi s-ar face albă de fericire.
Prin sticla geamului văd crengile pline de zăpadă şi mă uit cu atenţie la blocul din faţa mea.
Mereu m-a fascinat; l-am asociat cu o casă în care am fost în care eram mai mică; o ascunzătoare.

Acolo miroasea a igrasie. Blocul acesta nu miroase a igrasie dar este un bloc trist.
Nu ştiu ce fac ceilalţi oameni, cum trăiesc ei; cum trăiesc ei cînd văd lucrurile.
Cînd ies pe afară mă pun sub ştreaşină şi iau blocul în braţe.
De cele mai multe ori ies singură şi sunt mulţumită că îi pot vorbi. Pietricele din el strălucesc de parcă ar fi diamantele de pe rochiţa păpuşii mele cindy.
Moş crăciun mi-a adus o păpuşă cindy pentru că barbie erau prea scumpe. Şi ce aş fi făcut cu o păpuşă barbie? în plus miemi plac cărţile şi literele şi nu am nevoie de păpuşi. Şi cel mai mult îmi plac materialele. Mi-am deschis un magazin de materiale.

Bunicul mi-a construit raionul, aveam raion. totul era mic decît mine. Am pus materialele pe masă, unele peste altele, aşa cum văzusem la alte raioane. Însă nu mi-a plăcut. Atunci le-am aranjat pe rafturi şi am fost tare mulţumită cînd m-am uitat de sus.
Raionul meu era un adevărat magazin în care intra multă lume. Eu eram mulţimea care cumpăra şi eu eram vînzătoarea.
A doua zi mă uitam la bricomania şi îmi construiam veioze şi pat pentru păpuşa mea cindy.
Păpuşa mea cindy nu se numea cindy ci ea se numea eu.

Eu mă uit prin sticla geamului şi mă uit la cameră; camera asta se numeşte camera de la cuc. Noi am numit-o aşa după un tablou de-al tatei.
Tata era pictor. Poate-aţi auzit de el. Pe deasupra era şi un matematician foarte bun. În cameră, lîngă uşă e un şifonier deasupra căruia bunica ne-a pus covoarele pentru nuntă. Lîngă fereastră e măsuţa mea pe care am pus televizorul şi sub care eu construiesc.


(Fragment din textul Cyan - amintirile unei fetiţe de 8 ani scrise într-un caiet până la vârsta de 12 ani. Greşelile din acest text aparţin fetiţei.)