Complexul Moş Crăciun

În vremea Odiosului, cînd cineva venea din străinătate, nu ştiam cum să ne bulucim să întrebăm cum se trăieşte pe-acolo? Dar ce face el sau ea acolo? Cam cum arată o zi din viaţa lor obişnuită? Şi ni se povestea, şi rămîneam cu gura căscată, şi ne imaginam, fiecare cu mijloacele sale, mai bune sau mai modeste, cum arăta acel loc blagoslovit, acel Acolo, de unde, se ştie bine, dacă Americanii tot n-au mai venit, măcar un unchi din America murind te-ar fi făcut fericit pe restul vieţii (dacă acea viaţă mai conta, în atîta fericire!). De se mai lăsa şi cu un Kent şi cu whiskey, ca să stimuleze vioi imaginaţia, cu atît mai bine...

Iată că, şi fără să vină Americanii, şi fără să moară acel unchi din America, România a avut o Revoluţie mai ceva decît cea americană, exact cînd era vremea din an potrivită să se cînte "O, brad frumos!" şi "Moş Crăciun cu plete dalbe..." Ca fugar, întorcîndu-mă după ceva ani de absenţă, am constat că pe nimeni nu mai interesa nici ce fac acolo unde m-a aruncat viaţa, nici cum mi se perindă o zi din viaţă, başca dacă e adevărat sau nu că se munceşte... Important era ce ne-a adus. Eu am asimilat această amorţire sau moarte a nevoii de repere pentru imaginaţie cu... moartea bancurilor bune.

A început şi tranziţia, cu direcţia ei pythianică, parcă agent stradal ar fi fost celebra pisică din Cheshire din Alice în ţara minunilor... Lucrurile s-au mai înăsprit şi în Paradisul pe care acum parcă tot românul, nemaivoind să-l imagineze bazat pe date comunicate de trăitorii acolo care mai debarcau cîteodată pe malurile Dîmboviţei, îl ştia foarte bine: nu era altceva decît ţara lui Moş Crăciun! Şi ce altă treabă, funcţie, are Moş Crăciun decît să aducă daruri, bani, iar apoi să se întoarcă graţios, fără prea multă conversaţie, în tărîmul său mirific? Astfel încît, cînd am început să mă plîng de dureri de spate, să vorbesc de ieşirea la pensie sau alte lucruri meschine, am văzut dintr-o dată că încep să fiu ocolit sau privit cu ostilitate... Păi ce Moş Crăciun mai e ăla care are artroză? Cum îşi permite să vorbească de leafă sau pensie, cînd el e din altă lume, unde totul se găseşte şi se dă pe de-a moaca? Un Moş Crăciun care nu aduce daruri e o contra-figură, care nu merită decît să nu mai fie primit la anul, ba chiar mai rău ("şi la anul de mai vii / eu te bag în p... mă-tii / şi mă cac în jucării!")

Uite aşa am descoperit eu complexul Moş Crăciun!