Ştefan Vianu (filosof, lector la UAUIM), Ioan Andreescu (arhitect, profesor la Facultatea de arhitectură de la Timişoara) şi cu mine am fost invitaţi joi, 27 noiembrie 2008 la Galeria Artexpo/Etaj 3 din Teatrul Naţional Bucureşti, pentru a discuta despre tema şi rezultatele excelentului concurs internaţional dedicat studenţilor de la arhitectură. Doar Ştefan şi cu mine am apărut. Tema concursului chiar asta era: "Prezent".
Am propus, ca moderator, câteva astfel de fire desprinse, pe de o parte, din apropo-ul scris pe broşura ce însoţeşte concursul, iar, pe de altă parte, din lucrările studenţeşti prezentate în concurs şi remarcate de juriu. Prezentul nu este, din nefericire, o ipostază unde ne veţi găsi pe prea mulţi dintre arhitecţii români. Dar nu este doar culpa arhitecţilor români, a micului trib de pe-aici, pierdut în tranziţie, orbit de punga de gălbiori, întârziat. Profesiunea de felul ei pune în paranteză prezentul: este fie amintitoare, retractilă (sub specia tradiţiei, a istoriei şi a conservării patrimoniului), fie viitoare şi futuristă (în actul proiectării şi, mai ales, în futurismul imaginării). Câtă vreme lumea discuta despre circulaţia sufocantă, ori despre turnul de la catedrala catolică, arhitecţii parcurgeau halucinaţi oraşul, în minte cu proiectele de mall-uri, turnuri, pseudo-aşezări virtuale, pe care le aveau propuse la comisiile de urbanism pentru PUZ-uri modificatoare. Să ne înţelegem. Niciodată cei care au pictat PUG-urile de localităţi în anii nouăzeci (doar urbanişti; nici un alt cetăţean al urbei respective), şi mai cu seamă cel al Bucureştilor (retardat de când a fost conceput şi - acum - complet obsolet, cum ar spune un alt filosof român, iubitor de neologisme) nu şi-au imaginat că vor veni aceste vremuri, care tocmai au trecut! Nici proprietatea, nici dezvoltarea spontană nu au fost măcar imaginate, necum anticipate în acest proiect de oraş viitor care trebuia să le acomodeze mai înainte ca ele să fi devenit teme ale prezentului.
Prin urmare, ocuparea prezentului se poate face în primul rând de arhitect ca locuitor al cetăţii, devreme ce profesiunea îl (de)formează să lipsească din prezent. Iată de ce majoritatea proiectelor de acest tip au vizat teme sociale care nu au, în sine, doar soluţii arhitecturale, sau, poate, nu au nici măcar în primul rând astfel de soluţii. Arhitectul, aici, e chemat în ipostaza sa de cetăţean, nu de expert. Locuirea extremă (de calamitate, a celor fără locuinţă, a celor asistaţi) a venit, astfel, să se întâlnească cu temele ecologice şi ale dezvoltării durabile. Arhitecţii viitori, cei din acest concurs expus la TNB/Artexpo Etaj 3 au propus capsule pentru "homleşi" (dar cine le construieşte nomazilor par excellence, care sunt cei fără locuinţă fixă de pretutindeni, nu doar de la noi, structuri hi-tech asemănătoare celulelor din Matrix, dacă nu există bani nici măcar pentru locuinţele elementare, care, practic, nu costă bani, din chirpici?
După valurile de inundaţii care cereau din partea noastră acţiune şi inteligenţă a proiectării minimale, pro-bono, în favoarea celor rămaşi fără case, despre câte proiecte propuse de arhitecţi spre a rezolva aceste probleme veţi fi auzit? Cu cele câteva proiecte făcute cu masteranzii de la Spaţiul sacru mă găsesc şi acum în fază de a le propune spre publicare cuiva, oricui, interesat. Doar Forumul Academic Român şi-a declarat disponibilitatea, nu şi OAR (căruia i-am propus mai întâi şi tema, dar şi publicarea regulată a unei charte despre starea oraşului, cu proiecte urbane). Or, dacă astfel de charte ar apărea din partea feluritelor instanţe publice, de la Asociaţia foştilor bursieri Fulbright, de pildă, până la asociaţiile profesionale ale inginerilor, antreprenorilor, artiştilor de toate felurile, poate că nu ar mai trebui să citim bazaconii propuse, cu legitimă îngrijorare, cu entuziasm evident, dacă nu chiar violent, dar cu o expertiză disciplinară îndoielnică în feluritele profesiuni ale oraşului, de felurite ONG-uri. Să ne înţelegem: nu neg dreptul oricărui cetăţean de a formula teme urbane şi de a solicita, chiar, un anume tip de acţiune urbană. Dar deplâng absenţa reacţiei experţilor, dezertarea lor mută în teritorii ale complicităţii bine remunerate cu o singură componentă a actorilor urbani, cea a dezvoltatorilor imobiliari.