Şapte elegii - 4. Crăciunul roşu

Îndeobşte, cădea
tot în zile de lucru:
niciun fulg nu cădea,
niciun înger volucru
nu foşnea, în azur, a
pânzeturi străalbe;
mai cu seamă, glazura
şi florile dalbe
lipseau; când şi când
ploua friguros
zile-ntregi, nopţi la rând,
într-un neriguros
peisagiu lichid...
Se ştia că-i Crăciunul,
sub becul livid,
când intra cu crăci, unul
sau altul, din curte
furate, la ora
stingerii, - scurte
ca-n toate azilele;
în niciun caz, după
raţia de supă
sau micul dejun:
erau altele zilele-n
cinstea căròra
pe coaja de pâine
se dădea cu magiun...

Fericiţi cei ce mâine
îşi au primul Crăciun!