"Zăpadă - floare-a aerului" (cum
spunea Ilarie Voronca,-n iarna
când apa gârlelor era ca marna
de tare şi de griul unui fum,
dar aerul mai proaspăt ca acum,
mai pur omătul ce-nstela lucarna
sau viscolea precum, în El-Amarna,
nisipurile fine ca un scrum), -
te-aştept să înfloreşti ca,-n părul fetii,
o brumă de paiete şi confetti;
s-o faci să-şi culce,-n multele-ţi petale,
obrajii-mbujoraţi; să-i ningi în gene
palorile polenurilor tale
mirabile, reci-calde, erogene.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Tradiție și datină, Emanuel PârvuCrăciunul este ce alegem noi să fie!, Diana ManeaCrăciunul în noua mea lume, Anca Denisa Clenci-AmzaRegistrul sărbătorilor de iarnă, Sabina IvașcuMoșu', Mira WolfToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povești de Crăciun la LiterNetFelicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children RomâniaPublicitate