A fost odată ca niciodată... tata care zbura mereu cu avionul pe deasupra norilor. Asta făcea tot timpul iar eu îl aşteptam împreună cu mama şi ne jucam cu avioane de jucărie. Dar într-o zi, avionul lui s-a stricat şi s-a oprit pe nori. Tata a coborât şi l-a examinat să vadă ce are. Motorul era stricat şi nu era nici o şansă să poată să meargă înapoi pe pământ. Uitându-se în jur a văzut departe, pe norii ca nişte insule plutitoare într-o mare de aer, o căsuţă albă, cu ferestrele stinse. A mers până acolo şi în faţa casei erau legaţi câţiva reni. Tiii, şi-a spus el, aş putea să jur că asta e casa lui Moş Crăciun, poate mă va ajuta şi pe mine să ajung acasă!
Sub privirile iscoditoare ale renilor a bătut în uşa cu o clanţă uriaşă din argint. Nu a răspuns nimeni, aşa că s-a uitat pe fereastră şi a văzut un pat alb cu stâlpi de aur, acoperit cu o plapumă făcută dintr-un nor gros, alb, prinsă din loc în loc cu stele de zăpadă. Iar în pat, sub plapumă, dormeau doi îngeri ale căror bucle de aur se revărsau pe pernele de nori. Tata a ciocănit uşurel în geam şi îngerii s-au trezit şi au venit la fereastră.
- Cine eşti tu şi cum ai ajuns aici unde numai păsările călătoare şi păsările de fier ajung?
- Am venit cu o pasăre de fier, a zis tata, dar s-a stricat şi nu mai pot să ajung acasă... Aici locuieşte Moş Crăciun... nu?
- Da, au zis îngerii. Este casa lui Moş Crăciun. Acum este plecat însă se va întoarce repede pentru că în seara asta este Crăciunul, şi trebuie să dea o fugă pe pământ să ducă daruri copiilor... Poţi să intri să îl aştepţi!
Tata a intrat şi s-a aşezat pe un scăunel, lângă o sobă în care licărea un foc ca de diamante. Peste puţin a venit şi Moş Crăciun, într-o sanie trasă de ceilalţi reni.
Tata i-a povestit totul şi l-a rugat să-l ajute.
Moş Crăciun şi-a scos mănuşile şi a dat din cap, binevoitor:
- Bine, bine! Dar şi tu să mă ajuţi, să-i dai lustru la sanie, să-mi adăpi renii, să strângi jucăriile în sac... te vor ajuta şi ei... a arătat spre cei doi îngeraşi care şi-au strâns mai bine aripile la spate. Apoi a intrat în casă să-şi caute costumul cel roşu pe care nu-l purta decât în acea noapte, pentru că aşa şi-l imaginau oamenii.
Tata s-a apucat să lustruiască sania greoaie şi mare, turnată toată din argint până când a strălucit ca zăpada, a adăpat renii, a cârpit sacul cel mare, l-a umplut cu daruri şi l-a legat strâns la gură, apoi a înhămat renii şi s-a suit pe capră, lângă Moş Crăciun.
- Totdeauna mi-am dorit să-l văd pe Moş Crăciun, când am fost copil, măcar de departe, dar nici acum nu-i târziu! Am să-i povestesc băieţelului meu şi mamei lui care mă aşteaptă îngrijoraţi şi care cred că n-am să mai ajung acasă. Desigur au aflat la ştiri că avionul meu n-a mai ajuns la aeroport.
- Ai să ajungi acasă, nu-ţi face griji! a zis Moşul şi a scuturat hăţurile renilor, iar sania a pornit să lunece lin pe zăpezile norilor, lăsând dungi şi scrâşnind, iar când întâlnea o rază de lună luneca pe ea iute iute... câte o stea căzătoare cădea în faţa renilor, ba chiar a atins blana unuia şi le-a mirosit a păr ars... Apoi ploaia de stele s-a înteţit iar Moş Crăciun şi cu tata nu mai puteau să meargă din cauza cometelor care şuierau şi îi îneca fumul care rămânea în urma stelelor căzătoare.
- Aşa fac în fiecare an când plec la copii, a bombănit Moş Crăciun. Nici nu mai văd drumul iar renii se sperie...
- Cine face asta? s-a mirat tata privind pe sus.
- Ha, ha, cei doi pe care i-ai văzut dormind la mine în casă, şi mulţi alţii ca ei! Nu se astâmpără deloc! Şi ei aşteaptă daruri, când mă întorc de pe pământ, dar zău dacă le duc ceva... pentru că nu ascultă, nu ascultă deloc!
Moşul a oprit sania, s-a ridicat şi şi-a vânturat braţele prin aer:
- Ei, ia potoliţi-vă, să ştiţi că nu vă aduc nimic... îngeraşi răi ce sunteţi! Apoi pufnind şi bombănind s-a aşezat la loc în sanie în vreme ce tata ţinea hăţurile şi se străduia să-şi ia un aer grav, deşi ar fi avut chef să se tăvălească de râs prin zăpadă. O vreme au mers liniştiţi, când brusc, au intrat într-un nor de stele şi comete.
Moş Crăciun îşi strângea fălcile şi mormăia "Las\' că ştiu eu cine a făcut asta, or să vadă ei când mă-ntorc", dar tatei i se părea că făcea acelaşi efort să-şi compună o figură solemnă.
După ce au ieşit din norul de stele, tata a îndrăznit să-l întrebe pe Moş Crăciun:
- Moş Crăciun, cum faci să ajungi într-o singură noapte la toţi copiii?
- Îţi spun, să ştii, numai ţie, a zis Moşul, tainic. E simplu, am puterea de a mă multiplica de milioane de ori, de atâtea ori câţi copii sunt, rămânând însă acelaşi Moş Crăciun în toţi, astfel că de fapt eu nu merg decât la un singur copil, o singură dată...
- Înţeleg, a zis tata. Ai un cadou şi pentru băieţelul meu?
- Sigur. Dacă nu mă înşel, îl cheamă Mircea?
- Mircea ştie că tata e pilot de încercare, zboară mereu pe deasupra norilor şi odată l-am luat cu mine în călătorie şi i-am arătat casa ta.
Era noapte târziu când sania a oprit în faţa casei noastre.
- Uite, a zis Moş Crăciun, şi a scos un dar pentru mine, du-i asta!
- Nu intri puţin?
- Nu, trebuie să mă şi întorc, la copiii mei, îngerii, care după cum ai văzut, sunt la fel de buclucaşi ca şi cei de aici...
- Mulţumesc din suflet, Moş Crăciun!
Tata a bătut în geam iar sania Moşului s-a ridicat uşor în aer şi un copil care dormea într-un pat alb s-a ridicat şi s-a repezit la fereastră, în timp ce luminile din casă s-au aprins, săltând şi ţipând, nebun de bucurie:
- A venit tata, tata de deasupra norilor...
5 comentarii
- Mulţumesc, Mediana.[membru], 26.12.2008, 12:45
Da ... Interesantă răsturnare de situaţie! Nu mi-am închipuit niciodată o astfel de întâlnire cu tatăl meu..., Moş Crăciun de peste 30 de ani.
Sărbători calde, luminoase şi împlinitoare!
- PENTRU MEDIANA[membru], 08.08.2009, 21:38
Am citit cu emotie povestirea ta si pentru cateva clipe am coborat in trecut,in copilaria mea,a noastra.Nu te-ai schimbat si te rog sa n-o faci niciodata pentru ca lumea asta are nevoie de cineva ca tine.Brancusi spunea ca atunci cand incetam sa mai fim copii am murit.Prin tine Mediana vom continua sa traim.Iti multumesc ca existi si multumesc Cerului ca am avut privilegiul de a copilari alaturi de tine.Mult succes pe mai departe si nu uita ca in mine vei avea totdeauna un admirator.
- suras duios, 29.01.2010, 10:43
Am suras duios la scrierile tale, Mediana! Am sa le citesc sau am sa le povestesc celor doi pitici atomici ai mei, Maria si Filip.
Ana Radu( de pe PALTINIS)
- Mosul si mitulMarian Drag, 06.05.2011, 17:21
Cred ca epicul de acest gen are capacitetea de a starni fantezia cratoare, chiar si a oamenilor mari! Ca si specie lit. acest tip de construct este mult mai pretentios deoarece publicul este mult mai critic (pot sa lase cartea si gata cu povestea). Cu toate acestea cred ca in cazul de fata se realizaeaza un melaj extraordinar intre mit, simbol si curiozitatea celor mai mici!
Trecand de la acest expozeu descriptiv si oarecum teoretic, cred ca este super sa vb cu Mosu ... am asteptat si eu ca tata sa poate sa traiasca asa ceva, dar am realizat acum ca el nu avea un avion ... !
Felicitari !
-
- RE: Moş Crăciun în mai, iunie...Mediana, 07.05.2011, 17:23
Moş Crăciun în mai, iunie, iulie
într-o vară, la mare, după ce ne-am trântit pe nisip pregătindu-ne să lenevim cât de mult într-un soare torid soţul meu şi-a luat o anumită faţă şi m-a întrebat: ce îmi cumperi de Crăciun? Am rămas uluită, după care am râs două ore… cuvintele lui m-au făcut să simt că tot acel efort al ajungerii la mare era o perdea după care stătea ascuns Crăciunul, cu pomul lui, că aveam să mă trezesc din vis şi voi vedea fereastra înceţoşată a dimineţii de iarnă, ce să mai zic de copil care la trei ani a fost atât de uluit de bradul de Crăciun încât toată vara, până la Crăciunul celălalt, a construit din lego şi cuburi brazi de Crăciun… era iunie, iulie, august, la noi în casă cântau colindele, Bună dimineaţa la Moş Ajun, şi restul suitei, bieţii vecini…
Arhiva rubricii
Tradiție și datină, Emanuel PârvuCrăciunul este ce alegem noi să fie!, Diana ManeaCrăciunul în noua mea lume, Anca Denisa Clenci-AmzaRegistrul sărbătorilor de iarnă, Sabina IvașcuMoșu', Mira WolfToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povești de Crăciun la LiterNetFelicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children RomâniaPublicitate