La ţărm

cocoţat în mijlocul patului, loc de întîlnire al neînţelegerilor - eu, nu patul - privesc jumătatea sănătoasă de lună strivită între cer şi fereastră ca în clasor
sunt ca un lup aseptic, un lup de grădină zoologică, fioros doar pentru copiii cu vată de zahăr aflaţi în spatele gratiilor
răsfoiesc ameţit cartea de parcă aş jumuli o găină
mi-e privirea înfiptă în lună pînă la coate
mi-e dragul dus către cei de departe, pe care i-aş vrea aproape
mi-e înspre cei de aproape pe care abia îi zăresc prin depărtări
stau tolănit pe nisipul fierbinte, la ţărmul camerei mele
dincolo de ferestre se plimbă vînzătorul de acadele
pe ţeasta lui, Gauguin a tras o linie
de-aici începe lumea