ies salamandre timpurii;
eşti bun
căci zeul ierbii ţi se urcă-n palmă
şi-n guşa lui simţi cum se zbate viaţa.
C-o salamandră înverzeşti cetatea
şi fierul se amestecă din ochi în sânge,
mai limpede să poţi vedea prin sânge
întoarcerea privirii dinspre moarte.
Soseşti împodobit cu salamandre
şi ţii reptila verde lângă buze,
atât de mult, că respiraţi spasmodic
parcă izbind cu valuri verzi de sânge.
Iar pielea are gust de clorofilă
cum îi adulmeci mersul
şi-i destul
c-o salamandră-n palmă să priveşti
întreaga viaţă ce ţi se întâmplă...
Pe negândite cum te-ntorci deodată
spre cel ce tace.
Notă: Poezia de mai sus face parte din volumul: Dinu Flămând, Opera poetică, Editura Cartier, Colecţia Poesis, Chişinău, 2007, 216+244 p.
