Puţine note, multă imagine. Luaţi o pauză de-o respiraţie, Farocki, industrializarea imortalizată în primele imagini filmate din istorie, BADco. şi performance-ul lor în jurul Ieşirii din uzină a fraţilor Lumière, conceptul diferit de frumuseţe pe care-l bănuiesc a pune o cărămidă în plus la temelia discriminării romilor vor mai aştepta o săptămînă. Nu pot să scriu, pot numai să privesc. Două imagini, la trei decenii distanţă, domenii diferite ale artei.
Sandy Skoglund e o artistă fotografă, actualmente şefa departamentului de artă de la Rutgers University. De cîteva decenii, explorează teritoriul imaginii şi limitele a ceea ce ochiul camerei poate prinde în insectarul imortalizării fotografice.
Radioactive Cats e o fotografie din 1980 care anticipează, la modul frisonant, accidentul de la Cernobîl (prima
ştire pe care
mi-o amintesc în viaţa mea, dar asta e altă imagine, cea a salinei de la Cacica). Compoziţia fotografică asociază pisici sculptate în plastic şi "modele vii".
29 de ani mai tîrziu, în
Piaţa Roosevelt de Dea Loher, regia Radu Afrim (Teatrul Naţional Timişoara), pisicile (grupuri, sculptate, roşii, verzi, albastre, albe...) nu mai sînt radioactive, sînt doar onirice. Sînt proiecţii mentale - interacţiunile lor în spectacol sînt inexistente.
Doar fotografia lui Sandy Skoglund iradiază, în bucle temporale.
Mobilitatea imaginii e fel(l)inică...
