oricât m-aş strădui
nu aş putea să mai rostesc vreun cuvânt fără să plouă.
la meteo se anunţă un soare costeliv.
se anunţă o moarte domoală.
las lucrurile să crească aberant
în cei dispuşi să orbească.
eu plătesc văzul cu viaţa
cu plecarea ta definitivă
cu umbra ta care nu se mai ridică din morţi
cu începutul şi cu sfârşitul
cred că abia acum suntem destul de singuri
putem să trecem pe roşu
să ne aplecăm periculos de mult peste balustradă
să apăsăm pedala până în podea
nu va şti nimeni despre uimirea aceasta din ultima clipă
când vom colora spaţiul gol depăşind neglijenţi marginile
orice e posibil
oricând ploaia poate izbucni în plâns. oricând.