Când n-am fost veselă
am îmbrăţişat tristeţea.
Mi-a fost bine.
Când n-am avut bani
m-am împăunat cu sărăcia.
Mi-a fost bine.
Când n-am niciun iubit
m-am sinucis în braţele tristeţii.
Mi-a fost bine.
Când mi-au anulat intenţiile
am renunţat la ele cu dragă inimă.
Mi-a fost bine.
Când am murit
am început să trăiesc.
Mi-a fost bine.
1 comentariu
Arhiva rubricii
Isus din copilărie, Vasile VoiculescuLaudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate