Când n-am fost veselă
am îmbrăţişat tristeţea.
Mi-a fost bine.
Când n-am avut bani
m-am împăunat cu sărăcia.
Mi-a fost bine.
Când n-am niciun iubit
m-am sinucis în braţele tristeţii.
Mi-a fost bine.
Când mi-au anulat intenţiile
am renunţat la ele cu dragă inimă.
Mi-a fost bine.
Când am murit
am început să trăiesc.
Mi-a fost bine.
1 comentariu
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate