De trenSformers am auzit prima oară de pe Facebook în urmă cu mai bine de o lună - logo-ul proiectului îl sugera pe cel al CFR-ului. Sub cele două aripi ce simbolizează zborul trenului pe şine apărea acum cusut textul trenSformers, iar noua imagine luase cu totul locul celei cu ajutorul căreia, pînă atunci, îl recunoşteai pe Constantin Vică pe Facebook. Kostea se identifica de-acum cu noul proiect din care făcea parte. Se trenSformase.
Alături de el, trenSformerşi sînt Paul Duncă, Ioana Păun, Zoe Olaru, David Schwartz şi Kevin Molin. Artişti, unii dintre ei creatori ai grupului de teatru independent tangaproject sau, cum e cazul lui Constantin Vică, doctoranzi în filosofia tehnologiei şi a informaţiei. În copyleft. trenSformers a pornit de la un articol de pe site-ul postului TV Realitatea, în care se spunea că în ziarele din Cluj bucureştenii sînt numiţi "mitici". Sub articol apăruseră sutele de comentarii ale cititorilor. Multe ce conţineau stereotipuri deja înrădăcinate, despre cum sînt "bucureştenii", regăţenii, cum îi privesc ei pe provinciali, portrete-robot peste portrete-robot ale "celuilalt" versus "eu" sau solidarul "noi". trenSformers şi-a imaginat un proiect pe ruta Bucureşti-Cluj şi retur, un proiect în mers, care să îi implice astfel în mod direct atît pe ardeleni, cît şi pe bucureşteni şi pe toţi ceilalţi şi să parcurgă un traseu lng de peste 8 ore.
Trenurile alese: accelerat şi personal. Imaginaţi precum nişte stewarzi ai trenului, Constantin Vică, Paul Duncă, Ioana Păun, Zoe Olaru, David Schwartz şi Kevin Molin începeau prin a traversa tot trenul, pentru a lua primul contact cu călătorii. Apoi începeau intervenţiile propriu-zise. Nu au ştiut niciodată la ce să se aştepte, nici un tren nu a semănat ca experienţă cu un altul în perioada 10-17 august 2009, cea de desfăşurare a proiectului.
Primul contact cu călătorii? Dotaţi cu insignele cusute cu logo-ul trenSformers de către Zoe Olaru şi cu eşarfe, începeau să salute lumea, să se prezinte şi să vorbească despre proiect. De-aici se înnodau primele discuţii. Începea apoi punerea în aplicare a metodelor de lucru: chestionarul-fulger care îi stîrnea să vorbească despre ei şi despre ceilalţi, apoi scoteau la iveală cartoanele cu citate scoase de pe forumul Realitatea. "La Bucureşti e făcută centralizarea şi acolo se adună toţi banii... că dacă nu era Ceauşescu eraţi muritori de foame... miticilor...!"
Aşa cum spune Constantin Vică într-un interviu acordat Anei Chiriţoiu şi lui Gruia Dragomir şi proaspăt apărut în cel mai recent număr al revistei Noua Literatură, în momentul scoaterii cartoanelor cu citatele cele mai incisive, oamenii se "încingeau, începeau să vorbească". Un alt joc de întreţinere - dacă-i putem spune aşa - a călătorilor, era cel al construirii identităţii unui personaj mut, despre care alţi doi trenSformeri aruncau diferite afirmaţii: de la preocupări, la stil de viaţă, nume, vestimentaţie. Exemplu: "Personajul nostru urăşte ardelenii pentru că el crede că sînt nespălaţi". Răspuns: "Nu se poate, trebuie să-l convingem că nu e aşa". Argument final frecvent, mai mult de atît nu se poate: "toţi sîntem români...".
Apoi mai erau formele de teatru invizibil sau jocurile olfactive legat la ochi. Cîntecele improvizate, videoclipurile instant, colajele, invitarea lui Miron Ghiu, Andra Matzal şi Matei Schwartz, care s-au ocupat de blogging instant continuu în mersul roţilor de tren. Au mai fost reţetarele cu specific regional, precum savuroasa reţetă de "zamă cu ciont", spusă cu pasiune de o doamnă într-unul dintre trenuri şi repetată de către trenSformerşi în cor, sau sceneta tragi-comică La pescuit, frizînd teatrul absurd ("la pescuit mă duc cînd e cald afară... sau frig..."), dirijată şi orchestrată de un călător cu trenul.
Un volum imens de material strîns în decurs de doar o săptămînă de mers cu trenul. trenSformerşii îşi imaginează acum crearea unei instalaţii cu materialul audio, video şi fotografic pe care îl au, care să fie plimbată la Cluj şi Bucureşti (parcă văd deja instalaţia în mers!) în luna octombrie 2009. Apoi, îşi imaginează că proiectul nu se va opri aici, ci va lua proporţiile uriaşe, acoperind cît mai multe trasee ale căilor ferate române. trenSformers să transforme trenul din spaţiul impersonal în care nu îţi găseşti locul, într-un spaţiu viu, al schimburilor continue de idei.
Deşi un pic sceptici la început cu privire la reacţiile românilor din tren, trenSformers s-au prins repede că oamenii sînt deschişi şi vor să vorbească liber. "Trăim într-o ţară extraordinară, în care singura problemă a oamenilor e că nu le-a spus nimeni că e vremea să vorbească", vorbea lui Kostea, Constantin Vică. E, cred, vremea să vorbească acum, după 20 de ani.
Blog-ul proiectului: http://trensformers.wordpress.com/