Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Zîmbete din Canada


Solomon Marcus

17.10.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
De două zile în Canada, cu vechi prieteni, alte amintiri şi alte aşteptări. E momentul în care Canada trece aproape brusc de la vară la iarnă, anotimpurile de tranziţie sunt foarte scurte, aproape inexistente aici. Canada ratează inefabilul primăverii şi al toamnei, mai încărcate de poezie decît vara şi iarna. Cel puţin aşa credem noi, necanadienii.

Am stat şi m-am gîndit, văzîndu-i pe aceşti oameni de la Universitatea Western Ontario, cît de mult rîd: care este starea normală? Omul care rîde sau plînge, sau cel care se află între ele. Instrucţiunile pentru fotografie, primite de la Ambasada Canadei din Bucureşti, (am avut nevoie de ele pentru a obţine viza canadiană) spun: "fotografia nu are voie să fie nici zîmbitoare, nici încruntată, ci normală". Dar unde începe şi unde se termină o privire zîmbitoare nu vom şti niciodată.

Oare normalitatea privirii noastre nu ar trebui să fie tocmai cea zîmbitoare sau măcar aceea a unui abia schiţat surîs care să semnaleze deschiderea spre lume?

Nici zîmbetul, nici rîsul, nici plînsul nu sunt predicate binare, trecere de la ele la negaţia lor este graduală în cele mai multe cazuri. Mi se întîmplă uneori să rîd de unul singur, la amintirea unei anumite situaţii, alteori rîd de mine însumi. Marea confuzie privind rîsul este considerarea lui ca opus al seriosului. Uneori e mai semnificativ să te întrebi care este opusul unui lucru decît care-i definiţia lui. Obrazul care nu rîde şi nu zîmbeşte este mai degrabă un semn de omenie mediocră decît unul de seriozitate. Există desigur şi atitudinea neutră, dar pe parcursul unei zile zîmbetul şi rîsul ar trebui să ne însoţească în mod firesc măcar în interacţiunea cu ceilalţi. Am mai observat că de cei care au văzul slăbit (nu mă refer la orbi) nu rîde nimeni, dar pe seama celor care nu aud bine s-au născut multe glume.


(8 octombrie 2009)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer