| "Mândră corabia, meşter cârmaciul!" (Zaharia Stancu, citat din memorie) |
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul...
Mândră... ş. cl.
Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, - dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, -
ca turma lui, baciul...
Mândră... ş. cl.
Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu...
Mândră... ş. cl.
Glosar:
Stancu [Zaharia], "desculţ";
gabie, "platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor";
gârbaci, "bici mai dihai" (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes);
rabie, "turbare";
haraci, "tribut" (licit);
scabie, "râie";
vraci, "taumaturg, şaman sau guru carismatic";
Corabia, "ilustru port la Dunăre";
robaci, "harnic, muncitor";
Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman;
"ca turma lui, baciul", - aluzie la transhumanţă;
Thàlatta, "mare greacă" [a nu se confunda cu lacul Greaca!];
naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu;
labie [zimţată], - no comment!;
oragiu, "furtună";
coragiu, versiune rustică a lui curaj...
P.-S.: Atenţie la regimul diferit: 1o verb, 2o substantiv, al unuia şi-aceluiaşi cuvânt (din rândul antepenultim şi penultim), anume mână. (Adăugăm că cele două versuri se referă la [înde]mânare, iar nu la mânărie!)