27.11.2009
Dilema Veche, noiembrie 2005
"Mândră corabia, meşter cârmaciul!"
(Zaharia Stancu, citat din memorie)
Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul...

Mândră... ş. cl.

Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, - dar gârbaciul
rimării în -àbia
schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, -
ca turma lui, baciul...

Mândră... ş. cl.

Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu...

Mândră... ş. cl.



Glosar:
Stancu [Zaharia], "desculţ";
gabie, "platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor";
gârbaci, "bici mai dihai" (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes);
rabie, "turbare";
haraci, "tribut" (licit);
scabie, "râie";
vraci, "taumaturg, şaman sau guru carismatic";
Corabia, "ilustru port la Dunăre";
robaci, "harnic, muncitor";
Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman;
"ca turma lui, baciul", - aluzie la transhumanţă;
Thàlatta, "mare greacă" [a nu se confunda cu lacul Greaca!];
naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu;
labie [zimţată], - no comment!;
oragiu, "furtună";
coragiu, versiune rustică a lui curaj...

P.-S.: Atenţie la regimul diferit: 1o verb, 2o substantiv, al unuia şi-aceluiaşi cuvânt (din rândul antepenultim şi penultim), anume mână. (Adăugăm că cele două versuri se referă la [înde]mânare, iar nu la mânărie!)

0 comentarii

Publicitate

Sus