Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

N-am o părere prea bună


Agnes Rapai, traducere de Anamaria Pop

21.05.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu mai am jocul nu mai am motivul
să mă gândesc ce date să-nşir
pe reţeta scrisă de Amaryllis*) mi-e totuna care
nume sunt multe la urma urmei pot alege oricare
sau aproape oricare să-mi semnez testamentul
nu mai am încredere prea mult m-am minţit

c-aş fi fost
aşa şi pe dincolo
aşa şi pe dincolo

sunt dar în zadar îmbăiez în mine cauza şi efectul
n-ajung departe cu număratul pentru că niciodată n-am fost bună la matematică
doamne ce as putea să fac într-o seară din octombrie la zece jumate
cu propoziţia lui istván csukás cum că joi a lipsit dumnezeu
de unde a şi lipsit păi tocmai de la ora de mate a întârziat bietul de el
dar nu-mi răspunde niciun băiat nicio fată doar automatismul

cu lecţia învăţată pe dinafară
cu lecţia învăţată pe dinafară

ce să fac cu verbul a privi ce corespunde pentru a clipi bietul kosztolányi
acum ţi-am înmormântat toate rimele ce părere ai bătrîne ce părere ai
dragul meu frate în zâmbetul tău adoarme albastrul şi albul adoarme auriul şi galbenul
ai vrut să auzi muzica melodiilor ce visează cerneală colorată
visează dacă mai vrei să rămâi aici atunci rămâi pentru ultima oară
încă sunt sclava ta iubit cititor cucernic şi necredincios

vino în patul meu
vino în patul meu

întinde-te şi stai întins şi nu te mira pe ce nume voi fi strigată
sunt mama ta şi te iubesc nespus asta am să-ţi mint necunoscut meu foarte
cunoscut îmi eşti întocmai ca mengele sau întocmai ca sfântul pavel şi m-aş bucura
dacă ai face scandal apoi cu chipul răvăşit ai pleca şi uşa ai trânti-o
în urma ta şi în sfârşit m-ai lăsa în pace şi m-ai compromite spunând tuturor
că nenorocita asta de muiere croncăne vrute şi nevrute în loc să-şi vadă de treabă



*) Am scris acest poem într-o noapte, în timp ce picoteam. Şi acum e noapte, dar cu două ore mai târziu. Dimineaţa trebuie să merg la medicul de familie care se numeşte Amaryllis ca să-mi dea reţetele pentru medicamentele mamei şi medicamentele mele. Dar de la asta cum de mi-am amintit de testament? Nu mă întreba, iubit cititor, pentru că nu ştiu. În afară de numele mamei, parcă m-aş mai fi gândit şi la o mulţimea de nickname, le-aş scrie aici pe toate pe care le am, dar cum n-am chef.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer