16.11.2003
Cu câteva zile înainte de lansarea suplimentului "300 de oameni bogaţi" mă aflam într-o cafenea împreună cu două tinere doamne necăsătorite. După bârfele de rigoare (cine cu cine mai e, ce lacrimi s-au mai vărsat, ce achiziţii în hăinuţe / maşinuţe / bijuterii s-au mai făcut), subiectul abordat a fost suplimentul cu oamenii bogaţi.

Nu vă imaginaţi că ne lovise brusc sentimentul antreprenorial şi că vroiam să îi concuram pe cei aflaţi în top. Nicidecum!

Una dintre prietenele mele era curioasă să afle câţi dintre cei aflaţi în top sunt necăsătoriţi şi pe câţi, din lista aceasta scurtă de necăsătoriţi, îi cunoaşte deja. Nu ştiu să vă dau răspunsul cu numărul exact al necăsătoriţilor milionari în dolari, dar conversaţia aceea e ca o rampă de lansare pentru fila de jurnal de astăzi.

***

Jos cu dragostea / Down with love e o comedioară simpatică, realizată magistral.

E povestea unei doamne care scrie o carte despre drepturile femeilor (care desigur trebuie să fie "mai egale" decât bărbaţii). Cartea zgândăreşte orgoliul unui jurnalist la modă şi acesta pariază că o va face să-l iubească.

În cele din urmă şi calculele / teoriile ei, dar şi ale lui, nu mai stau în picioare pentru că se îndrăgostesc.

***

Pentru fila de jurnal din această săptămână m-am gândit să vă ofer o altă perspectivă asupra lucrurilor din jurul nostru. O iniţiativă lăudabilă, un pic cam (prea) încrezătoare (de unde ştiu eu că nu v-aţi gândit deja la ceea ce vreau eu să scriu?!), dar asumată.


Mai întâi câteva mici lucruri despre "egalitatea între sexe".
Doamna din Jos cu dragostea scrie în cartea sa că femeile trebuie să fie egale cu bărbaţii atât în birou cât şi în dormitor. E o teorie cu care ne întâlnim în fiecare zi şi care pe mine mă amuză foarte tare.

În primul rând pentru că e demonstrat (ştiinţific) că cea mai deşteaptă femeie din lume nu e egală celui mai deştept bărbat, ba din contra. e la câteva zeci de puncte distanţă în calculul care arată coeficientul de inteligenţă.

Apoi pentru că legile firii ne arată că personalitatea unui om (inteligenţa emoţională a lui Daniel Goleman) guvernează adeseori peste inteligenţa clasică şi că oamenii cei mai de succes nu sunt întotdeauna cei care au IQ-ul cel mai ridicat, ci cei care relaţionează mai bine cu cei din jur, cei care îşi administrează mai bine timpul... şi aşa mai departe.

Şi nu în ultimul rând, pentru că femeile trebuie să fie fraiere să ceară egalitate cu bărbaţii atâta timp cât vor daruri, alintări şi răsfăţ şi nu sunt la fel de darnice când de vorba de oferit emoţii / senzaţii / lucruri similare pentru bărbaţii din jurul lor. Cât despre teoriile cu salariile mai mari pe care le primesc bărbaţii şi avantajele pe care ei le au, iar femeile sunt private de ele...bulshit!

Partea cea mai rea din lupta aceasta între sexe este că femeile nu mai scriu / vorbesc / reacţionează normal, ci încearcă să demonstreze că ştiu ceea ce fac / scriu / vorbesc argumentând / justificând mai mult decât e cazul în dorinţa de a li se da dreptate. Şi tot perseverând în direcţia aceasta (încheiată adesea în disputele cu sexul opus cu replica: ţi-am spus eu, dar nu m-ai ascultat) ajung într-o zonă în care nu fac decât să se subordoneze bărbaţilor, fără să mai fie ele însele. (Îmi dau seama că dacă perseverez în aceasta linie de dezbatere mă supun afirmaţiei de mai sus, aşa că prefer să închei aici şi să vă recomand o carte foarte bună: Dominaţia masculină, Pierre Bourdieu, Editura Meridiane).

Ca să rămânem în ton cu titlul acestui film, să lăsăm dragostea deoparte, să nu ne mai gândim cum e cu "îndrăgosteala" şi să privim totul ca un business plan. Să nu vă simţiţi ofensaţi, rândurile de mai jos sunt o glumă (ca şi filmuleţul de la care am plecat).

(Acum mai bine de un an, copilul unei cunoştinţe, elev la un liceu economic, avea de creat un business plan şi nu îi plăcea deloc materia care se cheamă marketing. Dacă el a înţeles ce trebuie să facă urmărind paşii de mai jos, ba chiar s-a amuzat teribil, informaţiile şi termenii tehnici destul de numeroşi vor fi accesibili pentru toată lumea.).

De ce facem un business plan când pornim o afacere / lansăm un produs / căutăm o finanţare etc? BP-ul e un document care conţine prospecte, descrie potenţialul companiei, pune în discuţie planurile pe termen lung sau scurt.

Recunoaşteţi că la începutul oricărei relaţii şi voi vă faceţi planuri pe termen lung sau scurt, va evaluaţi forţele (potenţialul vostru) şi îi descrieţi celuilalt "produsele noi" - acele calităţi pe care vreţi să le ştie. Pe parcurs s-ar putea să observe că afară e vopsit gardul şi înăuntru e ... altceva, dar aceasta e cu totul altă discuţie.


Conform oricărui manual de marketing, un BP se realizează pentru finanţări bancare / fonduri de investiţie / creare de alianţe strategice, fuziuni.

Să traducem termenii, din perspectiva subiectului nostru: "finanţări bancare" sau "fonduri de investiţie" înseamnă: cam câţi bani are în cont? Ce maşina îmi poate cumpăra / ce alte cadouri voi primi?

Să renumim "alianţele strategice" drept "relaţii pe termen scurt care să te propulseze în carieră", iar "fuziunile" drept "căsătorii" şi să trecem mai departe în analizarea relaţiilor dintre o EA şi un EL, oricare ar fi ei.


BP-ul are şi utilitate internă. Managementul companiei poate anticipa schimbările într-un mod bine structurat, pentru a stabili dacă planurile finisate corespund cu scopurile financiare şi de piaţa de lungă durată.

Altfel spus, cu aplicaţie în viaţa de zi cu zi, daca vezi că "ţinta" are cu totul alte preocupări / preferinţe / gusturi decât ale tale, dar vrei ca fuziunea / căsătoria să se întâmple (sau măcar să capeţi un fond de investiţii) modifici din mers caracteristicile "produsului" tău.


În orice business plan trebuie să apară datele companiei, statisticile de piaţă, numele competitorilor, rezume-urile fondatorilor şi ale managerilor cheie.

Să redefinim şi aceşti termeni: rezume-urile fondatorilor = cine sunt părinţii şi ce fac ei, managerii cheie = alte rude importante şi / sau influente, numele competitorilor = cine îi mai face curte, statisticile de piaţă = ce a făcut până acum / ce bârfeşte lumea, datele companiei = vârsta reală (nu ce lasă să se înţeleagă) + locul de muncă real (nu ce i-ar plăcea să facă) + starea civilă reală (nu ce declară).


Business plan-ul conţine un capitol care se numeşte "elemente ce ţin de dezvoltarea produsului" şi are, printre altele, tehnologiile competitive şi modalităţile de protejare a bunului odată lansat pe piaţă.

Redefinim termenii? Tehnologiile competitive în relaţiile despre care vorbim astăzi au forma contractelor prenupţiale care sunt o foarte bună protejare a bunului, din oricare parte vine el.


Urmează capitolul vânzarea şi promovarea, cel mai important într-un BP, pentru că stabileşte cât de eficientă este noua afacere.

Pentru acest capitol, aplicaţia din viaţa noastră este "ce vom face împreună, unde vom ajunge, cât de mult vom promova pe scara socială în această echipă?"

Şi dacă tot am ajuns la viaţa noastră şi la marketing (această noţiune abstractă, dar foarte la modă) să mai facem o mică observaţie amuzantă.

Branding-ul este o noţiune relativ nouă şi se ocupă cu "botezarea" / denumirea unui produs, urmată de adăugarea unor valori pentru a face diferenţierea pe piaţa concurenţială. Există şi noţiunea de re-branding, tehnică aplicată când produsului i s-au adus schimbări (dictate de piaţă) şi trebuie să i se schimbe numele sau să i se adauge noi valori, să fie repoziţionat.

Branding-ul există de când e lumea. Botezul e una dintre cele mai vechi tradiţii creştineşti, iar prin numele pe care-l purtăm ducem cu noi / ne sunt adăugate valori ale sfinţilor / îngerilor etc.
Re-brandingul e şi el prezent de când e lumea şi pământul: când te căsătoreşti, îţi schimbi numele şi adaugi noi valori la numele / tradiţia familiei tale.


Ca să mă întorc la filmul de la care am plecat astăzi, mai spun / scriu o dată că tot ceea ce aţi citit până acum este doar o glumă şi că viaţa ne demonstrează fiecăruia că oricât de calculaţi am fi, oricât de planificată ne-ar fi strategia de viaţă, vine o clipă / un zâmbet / o melodie / un gest / o vorbă care te face să-l (o) vezi pe el (ea) altfel decât până atunci. Şi să nu mai conteze nici rezume-urile fondatorilor şi / sau ale managerilor cheie, şi nici tehnologiile competitive şi modalităţile de protejare a bunului.

Acesta e motivul pentru care spun şi cred cu convingere că teoria aceea cu egalitatea femeilor cu bărbaţii e o prostie mare. Când îl (o) întâlneşti pe EL (EA) şi ştii / simţi că e ceea ce-ţi doreai, e clar că e complementul tău, că te ajută să formezi un întreg.

Iar un întreg poate fi format şi din două părţi care nu sunt egale.

0 comentarii

Publicitate

Sus