Ce fac fetele cu flacoanele

Pe tramvaie. Numai pe tramvaie, aceste vehicule-dinozaur, mai poţi vedea în 2003 ceva atît de vetust. Şi numai în România: o reclamă, din cele inscripţionate de-a lungul vagoanelor, în care o femeie arătată de la decolteu în sus zîmbeşte graţios, un pic umil, cu aerul acela delicat de mimoză care îi excită pe timizi, alături de poza unei game de cosmeticale - evident, româneşti (bravo de altminteri şcolii noastre de sulemeneluri). Iar între numele de marcă şi doamna cea surîzătoare cu pielicică lucitoare stă sloganul-definiţie al produsului: "Preferat de bărbaţi / Cînd e folosit de femei". V-aţi prins, nu? Bărbaţii le preferă tot pe ele, pe femei, dacă asupra celor dintîi acţionează efectul seducător pe care li-l provoacă celor din urmă.

Seducătoare, dar supusă: astfel ne apare acum, la completarea lecturii, femeia din imagine. Subtilitatea persuasivă? Pasămite, chiar dacă ţie, femeie, nu-ţi prea place produsul, află că el are efecte asupra bărbaţilor... pe care ţi-ai propus să-i cucereşti, dacă nu cumva este chiar ţelul tău în viaţă, de asta depinzînd măritiş, avantaje sociale, carieră (atîta cît îţi e permisă de regimul falocratic)...

Genul ăsta de reclame, la modă în Franţa anilor '60 - '70, ar fi acuzat astăzi, în Occidentul impregnat de feminism, de ofensă, dacă nu de-a dreptul de hărţuire sexuală. Şi chiar dacă, prin absurd să zicem, ar scăpa de acuzaţiile activistelor cu păr pe gambe, tot nu ar avea efect pe piaţă... decît poate la imigrantele din Est de primă generaţie.

Azi nici un produs cosmetic pentru dame nu mai proclamă altceva decît propria afirmare, emanciparea sinelui, desăvîrşirea spirituală... karma, nirvana... cu alte cuvinte autosatisfacţia. Nu autoerotism: sex cu divinitatea. Căci flacoanele, tuburile şi mai ales duhurile ascunse-n ele au darul de a substitui bărbatul (şi) la nivel subconştient. La fel promisiunea masajului onctuos, a mîngîierii senzuale. Dar nu le spuneţi fetelor: să le lăsăm să creadă că totul e o chestiune de voinţă personală...

În anii '80, legendarul deodorant Impulse arăta tinere femei surprinse pe stradă de adoratori ocazionali care le ofereau buchete (de flori de cîmp, sugerînd acel miros fresh-acrişor al produsului)... "Dacă vreun necunoscut îţi dă flori, e datorită lui Impulse" - promitea textul reclamei. Continuarea, lăsată la imaginaţia fiecăruia, era una romanţioasă. Cine nu şi-ar fi închipuit idila succesivă ar fi fost un naiv absolut, ne dezvirginat de Hollywood (ceea ce nu e cazul publicului ţintit de reclamă).

Impulsul de moment generat de spray în tagma bărbătească ajungea la culmea romantismului cînd cu pilotul de planor care îi trimite buchetul automobilistei din decapotabilă (mda, e într-adevăr un miros străbătător...), dar asta se întîmpla pe la sfîrşitul anilor '80...

În anii '90, automobilista noastră devine un pic profitoare: ţineţi minte, Impulse-ul o ajută să calmeze nervii şoferului pe care îl tamponase... Ba chiar are iniţiativă fata: cîteva secunde din spot sînt alocate momentului în care ea admiră posteriorul lui (cît timp el se apleacă peste capotă)!!! Ei se vor întîlni, ştim, că doar vedem cum fac schimb de cărţi de vizită, dar... e clar că ea va fi cocoşul! Îl cucereşti, da, pe bărbat, zicea mesajul revizuit, dar başca, îl şi domini, căci Impulse îţi dă acea încredere în tine, acel zvîc de stăpînă cu biciu-n mînă, acea polarizare activă care te aşază pe tine, femeie, deasupra bărbatului... Impulsivitatea capătă deja un sens nou, care i se aplică de data aceasta sexului slab, fortificîndu-l...

Culmea feminismului impulsiv e atinsă însă în prag de nou mileniu, de către studenta la pictură care, după ce că întîrzie şi deranjează întreg atelierul, mai induce şi acel efect perturbator asupra tînărului model ce poza nud chiar sub ochii ei, efect nevăzut de telespectatori, dar bănuit a fi... de proporţii! Ceea ce nu permite CNA-ul să vedem că se întîmplă cu corpul omenesc, ne este reprezentat totuşi la final, prin erecţia animată a tubului de spray... Ce se întîmplă însă pînă atunci? Ora ia sfîrşit şi pictoriţa iese în pauză însoţită... nu de frumosul de pe piedestal, ci - alt semn al revoluţiei feministe - de colega de şevalet, cu care rîde pe înfundate de aşa păţanie, în timp ce neica-puţă rămîne roşind în urmă, cu cearşaful strîns peste şolduri (efectul a durat toată ora, se-nţelege) şi suspinînd după fata care i-a ridicat probleme...

(articol preluat din Playboy, decembrie 2003)


Scrieţi un e-mail autorului la [email protected].