My 2009 - glimpses and flashes

Cea mai cool călătorie: cu metroul din Manhattan în Brooklyn, alături de un mexican cu lanţuri de argint şi pălărie, o chinezoaică mîncînd noodles dintr-un borcan, un negru în costum impecabil, un puşti tatuat citind Ellis, o japoneză delicată privindu-şi unghiile roşii, doi tipi cu dreadlocks cîntînd şi un cuplu care încerca să mă convertească la The Church of Jesus Christ.

Cel mai absurd moment: alegerile prezidenţiale din turul II cînd, deşi iniţial n-am vrut să votez, deşi mi-a fost greu să mă auto-conving să ies din casă şi să merg la vot, deşi oricum aş fi votat fără nici o tragere de inimă sau convingere, ajunsă la secţia de votare am constatat că se făcuse (din nou!) o greşeală şi nu eram pe liste.

Cea mai frumoasă întîlnire: cu Gigi Căciuleanu care mi-a vorbit două ore şi a reuşit să-mi dea aripi pentru cel puţin jumătate de an...

Filmul anului: Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu, văzut la TIFF 2009, într-o sală plină care vibra la fiecare nuanţă şi tăcere de pe ecran. Bonus: cele zece zile în care am ascultat, non stop, melodia Mirabelei Dauer, într-o stare de extaz tembel.

Descoperirile anului: islandezele de la Amiina, un fel de surori muzicale ale celor de la Sigur Ros, magia animată a lui Miyazaki în Spirited Away (vezi trailer), cuvintele vrăjite şi poveştile întreţesute ale lui Antonio Lobo Antunes, America profundă din fotografiile lui Alec Soth şi Rusia sfîşietoare din cele ale lui Boris Mikhailov.

Dezamăgirile anului: nu am reuşit să termin, nici de data asta, copleşitorul, întortocheatul, cumplit de greoiul Ulysses al lui James Joyce (început în liceu şi reluat, de atunci, în fiecare vară). În schimb, mi-am făcut cont pe Facebook...

Citatul anului: "Mi-e şi lună, mi-e şi soare!" (fetiţa mea de patru ani)

Cea mai altruistă bucurie: la premiera documentarului HBO despre Ion Bîrlădeanu, artistul neştiut din ghena unui bloc ajuns personaj de documentar, cu expoziţii la Londra şi Paris, aclamat şi aplaudat "ca un împărat al Japoniei", după cum singur declară. O dovadă vie că viaţa bate orice ficţiune, că happy-end-urile sînt posibile şi că libertatea este, întotdeauna, interioară.

Cea mai egoistă bucurie: cele două săptămîni de toamnă blîndă în care, în fiecare dimineaţă m-am aşezat la masă pe veranda casei de la ţară şi m-am aşternut pe scris, ştiind că orice grijă, email sau deadline din lume se află la cel puţin 100 de km depărtare.


PS: Inventarul anului 2009 şi / sau visele voastre pe 2010 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.