Probabil că, dacă nu
şi-ar fi luat concediu permanent pentru a vizita Cerurile, Kurt Cobain ar fi fost astăzi un zeu în viaţă al celor care
s-au desprins la începutul anilor '90 de rock pentru a lua calea
grunge-ului zămislit de chitarele celor de la Nirvana şi Pearl Jam. Fiindcă a ales despărţirea bruscă de realitate, Cobain a lăsat în urmă nu doar o văduvă şleampătă şi o legendă
care-l transformă în zeu mort ci şi câteva melodii care au intrat în istoria
do-re-mi-ului. Una dintre ele, poate cea mai bună, este
Smells Like Teen Spirit.
Melodia a fost scrisă de Cobain, Krist Novoselic şi Dave Grohl şi este prima piesă de pe cel
de-al doilea album al trupei,
Nevermind, apărut în 1991. Succesul piesei a venit instantaneu,
surprinzându-i până şi pe autorii ei. Ea a fost privită drept un imn al copiilor apatici ai Generaţiei X (perioada de două decenii, după 1961, ce a urmat celei de
boom în privinţa natalităţii americane). Şi cum odată ce a ajuns "imn", o piesă intră definitiv în conştiinţa maselor, peste Ocean sunt mulţi care definesc şi astăzi
Smells Like Teen Spirit drept cea mai bună piesă rock a tuturor timpurilor. Dealtfel, ea a fost prima melodie de rock alternativ care a avut un succes atât de mare.
Kurt Cobain, care este autorul principal al piesei, a declarat în 1994 că a dorit să compună o melodie în stil The Pixies, care să detroneze succesul acestei trupe. Titlul a venit dinspre o prietenă
de-a lui Cobain, Kathleen Hanna, vocalista trupei punk Bikini Kill,
care-i scrisese cu spray, pe peretele dormitorului, "
Kurt smells like teen spirit". Cum cei doi tocmai avuseseră o discuţie despre anarhism şi alte asemenea punkisme, Cobain a interpretat mesajul ca având un îndemn revoluţionar. În realitate, Hanna nu a vrut să spună nimic altceva decât că amicul ei miroase ca deodorantul Teen Spirit, cel pe care îl folosea Tobi Vail, iubita lui din acea perioadă. La câteva luni de la lansarea
single-ului, Kurt a spus că habar
n-avea de faptul că Teen Spirit era o marcă de deodorant.
Un mare succes a avut nu doar piesa ci şi videoclipul ei. Regizat de Samuel Bayer, care se afla la prima producţie de acest gen şi care a crezut că a fost ales fiindcă membrii trupei ştiau că vor avea un clip deloc "corporatist", în spiritul genului de muzică pe
care-l abordau. Ideea pleacă de la un concert rock care începe normal dar se sfârşeşte în anarhism şi revoltă. Bayer
s-a inspirat din filmul lui Jonathan Kaplan,
Over The Edge (1979) dar şi din
Rock'n Roll High School, al celor de la Ramones. Fazele de haos din final, în care elevii se dezlănţuie şi distrug scena şi instrumentele trupei, au avut chiar un suport real: sătui şi obosiţi de faptul că trebuiau să reia la nesfârşit unele scene, câţiva puşti
s-au revoltat
de-a binelea şi
i-au adresat câteva dulci "
fuck you"-uri lui Cobain şi celorlalţi componenţi,
exhibându-şi furia. Oricum, Kurt a fost nemulţumit de finalul clipului şi
l-a reeditat el însuşi, adăugând câteva
prim-planuri cu chipul lui. Tipele care fac pe majoretele erau dansatoare de striptease şi asta în ciuda faptului că solistul trupei
şi-ar fi dorit ca ele să fie grase şi deloc atractive. La început MTV a refuzat difuzarea videoclipului dar în final directorii
şi-au dat acordul şi acesta a intrat
într-un "
heavy rotation" din care cu greu a putut fi scos, datorită succesului imens la public.
Versul "
Here we are now, entertain us" era replica favorită a lui Cobain, atunci când îşi făcea apariţia la o petrecere. Ciudat este că Nirvana nu a cântat piesa la ultimele concerte pe care
le-a susţinut înainte de moartea lui Kurt. Printre cei care au făcut
cover-uri după
Smells Like... au fost Tori Amos, Patty Smith şi, desigur, Weird Al Jankovic, cu amuzanta lui versiune
Smells Like Nirvana.
Aşa cum spuneam, piesa face parte de pe albumul
Nevermind, care a rămas în memoria tuturor şi graţie copertei pe care un bebeluş se scufundă în apă cu mânuţele întinse după o bancnotă de un dolar. Ideea
le-a venit lui Cobain şi Novoselic după ce au văzut un documentar despre naşterea în apă. Aşa că au angajat un fotograf care
să-l pozeze pe micuţul Spencer Elden, în vârstă de numai patru luni. Părinţii acestuia au primit la acea vreme 1.000 de dolari. Azi, Elden este artist şi spune că faptul că i se vede micuţul penis în acea fotografie îl face să se simtă precum cel mai mare star porno.

Album:
Nevermind (1991)

Poziţie atinsă în Top USA: 6

Poziţie atinsă în Top UK: 7