Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Cartea pericolelor pentru băieţi


Conn Iggulden, Hal Iggulden, traducere de Mihaela Ghiţă

27.01.2010
Editura Vellant
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Conn şi Hal Iggulden
Cartea pericolelor pentru băieţi
Editura Vellant, 2009


traducere din limba engleză şi postfaţă de Mihaela Ghiţă


Citiţi postfaţa acestei cărţi.

*****

Introducerea autorilor: Eu nu am avut această carte în copilărie
În era jocurilor pe calculator şi a telefoanelor mobile, trebuie să mai existe loc pentru noduri marinăreşti, căsuţe în copaci şi poveşti despre fapte incredibile de curaj. Lucrul pe care îl spunem întotdeauna gândindu-ne la copilărie e că părea că aveam mai mult timp la dispoziţie atunci. Această carte te va ajuta să recâştigi acele lungi după-amieze de duminică - căci ele sunt la fel de lungi dacă ştii cum să le priveşti.

Copilăria este vârsta curiozităţii, iar bărbaţii şi băieţii pot savura aventurile lui Scott în Antarctica cu aceeaşi plăcere cu care cotrobăie printr-un şopron în căutare de mărunţişuri pentru a face un electromagnet, cu care îngrijesc un cristal, construiesc un cart sau învaţă cum să găsească nordul pe întuneric. În paginile ce urmează vei găsi bătălii celebre, insecte şi dinozauri, precum şi citate esenţiale din Shakespeare, vei învăţa cum să ciopleşti un vârf de cremene pentru un arc cu săgeţi şi vei găsi instrucţiuni pentru a construi cel mai tare avion de hârtie din lume.

Cum afli latitudinea şi longitudinea? Cum fabrici cerneală invizibilă sau cum trimiţi mesaje folosind codul secret utilizat de Iulius Cezar şi de generalii săi? Vei găsi răspunsurile în această carte, scrisă de doi bărbaţi care la vremea lor şi-ar fi dat pisica pentru a pune mâna pe un astfel de volum. E drept că nici nu era o pisică excepţional de drăguţă. De ce am scris-o acum? Pentru că lucrurile acestea au rămas şi astăzi la fel de importante şi ne-am fi dorit să le fi ştiut mai bine. Puţine lucruri sunt pe lume mai dătătoare de satisfacţie decât a face un nod marinăresc ca lumea când cineva are nevoie de un laţ sau pur şi simplu de a şti ce s-a întâmplat la Termopile sau la Waterloo. Poveştile trebuie spuse iarăşi şi iarăşi, altfel, amintirile pier încet, încet.

Povestirile despre fapte de curaj pot fi citite ca simple aventuri sau poate ca sursă de inspiraţie, exemple de fapte extraordinare ale unor oameni obişnuiţi. Scriindu-le, nu ne-a mai venit la fel de uşor să sărim în sus şi să blestemăm când unul dintre noi se lovea la un deget de la picior. Nu sunt doar istorii fabuloase, ci sunt parte integrantă a unei culturi, o parte pe care nu vrem cu niciun chip s-o vedem dispărută.

Desuet? Ei bine, depinde. Bărbaţii şi băieţii sunt la fel dintotdeauna, îi preocupă aceleaşi lucruri. Poate cuceresc alte lumi când cresc, dar tot vor dori aceste povestiri pentru ei şi pentru fiii lor. Peste ani sperăm că aceasta va fi o carte pe care o vei căuta prin pod pentru a le-o da unor copii care se uită la o stivă de lemne şi nu ştiu ce să facă cu ea. Când devii bărbat îţi dai seama că totul se schimbă, dar când eşti copil gândeşti altfel. Tabăra pe care o ridici astăzi va fi acolo mereu. Vrei să înveţi trucuri cu monede şi să joci poker pentru că nu se ştie niciodată când vei avea nevoie de ele. Vrei să fii independent şi să te orientezi după stele. Poate, pentru generaţiile viitoare, vrei chiar să le atingi. La urma urmei, de ce nu? De ce nu?


Trusa de bază
Nu e atât de uşor în ziua de azi să faci rost de o cutie de tutun veche, însă acestea au exact mărimea potrivită pentru o astfel de colecţie. Unul dintre autori a dus odată un cobai la şcoală, deşi, dacă ne gândim ce s-a întâmplat când s-a aşezat pe el, acest lucru nu e recomandabil. Noi suntem de părere că buzunarele au fost gândite pentru a fi burduşite cu lucruri utile.

1. Briceag multifuncţional.
Rămâne în continuare cel mai bun cuţit de buzunar. Poate fi luat şi în avion, dar nu în bagajul de mână. Merită să economiseşti pentru un model de calitate, cu cât mai multe lame şi accesorii posibil. Bricegele multifuncţionale sunt folositoare atunci când ai nevoie de o şurubelniţă, când ai de scos aşchii sau de desfăcut sticle de bere sau de vin, deşi cel din urmă nu reprezintă probabil principalul considerent la vârsta asta.
Se găsesc de cumpărat şi teci de piele, iar cele mai bune modele sunt însoţite de câteva accesorii suplimentare: busolă, chibrituri, creion, hârtie şi plasturi.

2. Busolă.
E bine de avut. Cele mici se pot cumpăra din orice magazin de articole sportive şi te ţin o viaţă. Chiar ai nevoie să ştii încotro e nordul, oriunde te-ai afla.

3. Batistă.
O bucată de pânză poate avea multe întrebuinţări, de la a preveni o intoxicaţie cu fum sau a opri o hemoragie nazală, până la a o oferi unei fete care plânge. Cele mari pot fi chiar transformate în bandaj. Sunt bune de avut.

4. Cutie de chibrituri.
Este de la sine înţeles că trebuie să fii responsabil. Chibriturile ţinute la loc uscat, într-o cutie de conserve sau într-o pungă de plastic, se pot dovedi foarte utile într-o noapte rece când eşti nevoit să dormi sub cerul liber. Dacă le înmoi gămălia în ceară, devin impermeabile. Înlătură ceara cu unghia atunci când vrei să le aprinzi.

5. Un joc de bile.
Bila ta preferată.

6. Ac şi aţă.
Există o mulţime de lucruri folositoare pe care le poţi face cu un ac şi o aţă, de la a coase rana unui câine fără cunoştinţă la a cârpi un tricou rupt. Dacă firul este rezistent, poate fi folosit şi la pescuit.

7. Creion şi hârtie.
Dacă eşti martorul unei infracţiuni şi vrei să notezi numărul maşinii sau o descriere, vei avea nevoie de ele. De altfel, sunt la fel de bune şi pentru liste de cumpărături sau pentru orice altceva.

8. Lanternă de buzunar.
Sunt unele tip breloc, mici şi uşoare. Dacă vei avea nevoie să citeşti o hartă pe întuneric, orice fel de lanternă îţi va prinde bine.

9. Lupă.
De interes general. Poate fi, de asemenea, folosită pentru a aprinde focul.

10. Plasturi.
Doar unul sau doi, sau, şi mai bine, o bucăţică dintr-o rolă de leucoplast care poate fi tăiată cu foarfeca de la briceag. Probabil că nu îi vei folosi, dar nu se ştie niciodată.

11. Cârlige de pescuit.
Dacă ai un fir rezistent şi un cârlig mic, nu mai ai nevoie decât de un băţ şi de o râmă pentru a avea o şansă cât de mică de a prinde ceva. Pune vârful cârligului într-un dop de plută, altfel te vei agăţa în el.

Cum să construieşti o căsuţă într-un copac
 
Să fim cinstiţi. Este foarte greu să construieşti o căsuţă într-un copac. E nevoie de circa 60 de ore de lucru de la cap la coadă, iar materialele costă destul de mult. Cu alte cuvinte, este o treabă pentru taţi. Ai putea cheltui la fel de mult pe câteva jocuri şi o consolă, însă căsuţa din copac nu se va demoda - şi e şi mai sănătoasă, sincer. Suntem cu toţii conştienţi de satisfacţia pe care o ai atunci când baţi bucăţi de lemn în cuie de un copac, însă ca treaba să iasă bine şi căsuţa să fie arătoasă, solidă şi sigură şi să reziste mai mult de câteva luni, e nevoie de mai mult.

Pe lângă o canoe sau o mică barcă cu pânze, o căsuţă într-un copac este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poţi avea. Merită efortul, sudoarea, cheltuiala, chiar şi sângele dacă cel care o construieşte nu mânuieşte cu atenţie sculele electrice. Este un lucru foarte frumos. Ar trebui neapărat să aibă şi un drapel cu craniu şi oase încrucişate pe undeva.

Vei avea nevoie de:

30 tirfoane de 15 cm cu şaibe mari pătrate.
8 tirfoane de 20 cm cu şaibe.
32 tirfoane de 10 cm cu şaibe.
4 x 3 grinzi de 7,5 cm - lungi de cel puţin 5 m, dar mai bine să fie de 6.
2 x 6 scânduri de brad de 5 x 15 cm - 19,5 m.
2 x 4 grinzi transversale pentru acoperiş şi pereţi - 10 m + 46 m: 56 m.
Scândură de brad pentru acoperirea platformei - 4,5 mp.
Scândură de brad pentru scară - 2,5 m².
Ferăstrău electric, bormaşină electrică, ferăstrău de spintecat. (De preferinţă un ferăstrău electric fix)
O nivelă cu bulă.
Burghie mari de 14, 16 şi 18 mm.
O scară cu trepte şi o scară lungă.
Frânghie de siguranţă.
O pungă de cuie cu cap turtit şi un ciocan.
Scândură căntuită - suficientă cât să acoperi patru jumătăţi de perete cu o suprafaţă totală de 7,8 mp. Adaugă încă aproximativ 4,5 mp pentru acoperiş.
O cheie cu clichet cu un set de capete interschimbabile pentru a strânge şuruburile.
O daltă să faci canalele pentru balamalele de la chepeng. Două balamale.
Patru şuruburi cu ureche ce pot fi înşurubate în trunchi.
Sac de pânză pentru contragreutate la chepeng.

Pentru a construi platforma, ai nevoie de scândură de brad de 5 x 15 cm, pe care o găseşti la orice depozit mare de cherestea. Baza noastră a fost de 2,1 m x 2,1 m şi asta a însemnat 8 lungimi de 2,1 m, cu una în plus pentru scoabe. În total: 19,5 m a 2 x 6.

Majoritatea taţilor vor fi preocupaţi de siguranţa construcţiei. N-ai vrea ca ceva atât de greu să se prăbuşească cu copii cu tot. Ori de câte ori a fost posibil, am suplimentat cu mult necesarul materialelor, ghidându-ne după principiul că "în cazul unui război nuclear, căsuţa din copac va rămâne în picioare".

Alege-ţi copacul şi verifică dacă la final căsuţa nu va da în grădina vreunui vecin. Dacă se întâmplă asta şi vecinii se plâng, primăria ţi-ar putea cere să o dai jos. Alege la ce înălţime vei fixa baza. Asta va depinde şi de vârsta copiilor, dar noi am fixat-o pe a noastră la 2,5 m înălţime. Cele mai înalte sunt mai impresionante, desigur, dar sunt şi mai greu de folosit. Dacă pământul este moale, aşază o scândură pentru ca picioarele scării să nu se înfunde.

Platforma

Trebuie date dinainte găurile pentru tirfoane, aşa că asigură-te că ai un burghiu potrivit şi un prelungitor suficient de mare pentru a ajunge la copac. În final noi am ajuns să folosim trei astfel de prelungitoare pentru burghiu şi un diblu dublu la capăt. Pentru o altă lucrare, fixaserăm un ferăstrău de o masă veche, lucru care s-a dovedit foarte util pentru a tăia lemnul aşa cum trebuie.

Construieşte platforma ca în desenele de mai jos. Foloseşte frânghia de siguranţă pentru a susţine scândurile până când sunt bine fixate, trăgând frânghia peste o creangă mai înaltă şi legând-o când sunt în poziţie. Nu încerca să mergi pe platformă înainte ca fiecare colţ să fi fost fixat. Pentru a cădea ar trebui să rupă o mulţime de şuruburi de oţel, însă forţa de torsiune a cuiva care stă pe un colţ este imensă şi s-ar putea dovedi dezastruoasă. Susţinerea platformei este cea mai dificilă parte a întregii construcţii.

1. (2 x 6) scânduri. 2,15 m lungime. Prinse cu tirfoane de 15 cm. Neredus la scară.
2. (2 x 6) scânduri încrucişate la 90°.
3. Un cadru de 2,15 mp construit de jur împrejurul perechii de scânduri de deasupra folosind (2 x 6) scânduri. 2 tirfoane de 15 cm la fiecare colţ.

Susţinerea platformei

Grinzile care măsoară 10 x 7,5 cm sunt foarte mari, probabil prea mari pentru ce îţi trebuie ţie. Dat fiind faptul că cel mai probabil trunchiul nu va fi neted, cu siguranţă vor trebui să fie de lungimi diferite. Mai întâi taie-le cu aproximaţie la lungime, luându-ţi o marjă de siguranţă. Dificil va fi să tai îmbinarea dintre partea superioară a grinzii şi platformă.

Rezistenţa o dă faptul că platforma este aşezată pe o suprafaţă plană la toate cele patru colţuri. Îmbinarea seamănă un pic cu un cioc de pasăre deschis. Tai-o de mână, marcând cu grijă. Prima sarcină este să tai un triunghi dreptunghic din două trăsături de ferăstrău.

Marchează cu un punct 10 cm de la capăt în ambele părţi, apoi trasează o linie de la acesta până la marginea opusă. Repetă pasul pentru a obţine două diagonale. Punctul de intersecţie este perfect central. Măsoară totul de două ori. Taie de la margine înspre interior.

Cea de-a doua şi mai dificilă tăietură este cea în adâncime de-a lungul uneia dintre marginile primei tăieturi. Măsoară din nou cu grijă şi apoi taie. Poate ar fi bine să exersezi pe un rest de scândură mai întâi. La sfârşit ar trebui să ai patru capete care se potrivesc la fix în colţul platformei principale, susţinând-o în acelaşi timp.

Tirfoanele de 20 cm ar putea părea cam mari pentru a prinde cele patru diagonale de trunchi, dar toată construcţia se sprijină pe ele. Dă gaură prin lungimea de 10 cm a grinzii diagonale în aşa fel încât 10 cm de oţel să intre în copac. Nu-ţi face griji: nu-l vei omorî. Copacii sunt foarte rezistenţi şi curăţirea lor de crengi primăvara le face mai mult rău decât ce faci tu.

Când cele patru diagonale sunt fixate, platforma nu se poate răsturna fără a strivi efectiv una dintre ele, ceea ce este practic imposibil. Noi i-am testat rezistenţa suind în casa terminată şase adulţi, cu o greutate totală de 380 kg.

Am folosit deşeuri de lemn de (2 x 6) pentru a adăuga scoabe în fiecare gaură din platformă. Asta nu din exces de zel, ci pentru a susţine podeaua. Nu uita să laşi o deschizătură pentru chepeng. Noi am folosit scândură pentru podea disponibilă în orice depozit cu materiale de construcţii. Aceasta are avantajul de a fi tratată împotriva umezelii, ca de altfel tot lemnul folosit la construcţia căsuţei. Tratarea scândurilor presupune mai multă cheltuială, însă reprezintă diferenţa dintre o căsuţă care rezistă zece ani şi una care rezistă douăzeci. Am fixat podeaua direct de scoabe şi de grinzile principale ale platformei, folosind un ferăstrău mecanic pentru a o decupa pe lângă trunchi. Lasă un pic de spaţiu cât să se mişte copacul şi să ai pe unde mătura praful şi frunzele uscate.

Pereţii

Este cel mai uşor să asamblezi aceste dreptunghiuri pe sol şi apoi să le urci. Acestea fiind zise, sunt extrem de grele aşa că e nevoie de frânghii şi de cel puţin doi oameni. Nu încerca să urci secţiunea dacă nu e susţinută cu o frânghie rezistentă.

Pentru fiecare perete au fost folosite grinzi de (10 x 5) cm prinse una de alta cu tirfoane de 10 cm. Ne-am propus să acoperim partea inferioară a fiecărui perete cu scândură căntuită, cu excepţia unuia delimitat doar cu sârmă să nu cadă copiii. A fost extrem de important să avem o bormaşină suficient de puternică încât să poată împinge şuruburile în lemn direct, fără a da gaură în prealabil. Dacă ar fi trebuit să dăm gaură de fiecare dată, probabil că tot acolo am fi şi astăzi.

Forma era un dreptunghi simplu cu o balustradă şi vreo doi stâlpi de susţinere. Când te gândeşti cât de înaltă să fie, nu uita că este o căsuţă pentru copii. Noi ne-am hotărât la 1,70 m, ceea ce a fost probabil cam mult.

Fiecare perete a fost aşezat pur şi simplu pe podea şi fixat cu şuruburi deasupra acesteia. În această etapă căsuţa poate părea instabilă. Cei patru pereţi se susţin unul pe celălalt şi când este ridicat şi ultimul devine extrem de solidă. Şi acoperişul va adăuga un plus de stabilitate.

De asemenea, trebuie să ştii că doi dintre cei patru pereţi vor fi mai scurţi, aşa că planifică şi măsoară cu atenţie, altfel îţi va fi extrem de greu. S-ar putea să ai probleme şi cu capetele tirfoanelor care te vor încurca. Deşi îţi va lua mult timp, s-ar putea să fii nevoit să le înfunzi cu un burghiu de lemn de 16/18 mm. Pe lângă tirfoanele de 10 cm, am folosit bolţuri şi piuliţe de 15 cm pentru a fixa lateralele una de alta.

Acoperişul

Odată bine fixaţi cei patru pereţi, poţi începe să te gândeşti la acoperiş. Noi am folosit grinzi transversale de 5 x 10. Lungimea va depinde de unghiurile prevăzute, dar calculează cel puţin 1,20 m pentru fiecare.

Taie-le cu aproximaţie, apoi decupează un triunghi aproape de capăt în aşa fel încât să se potrivească peste colţul de sus al pereţilor. Teoretic, acesta este exact opusul diagonalelor inferioare, însă nu am crezut că merita să tăiem mai mult decât nişte îmbinări în coadă de rândunică.

Măsoară şi taie cu foarte mare atenţie căci un capăt va veni în contact cu suprafaţa denivelată a trunchiului. Foloseşte tirfoane de 15 cm (8) pentru a le ancora de copac. Acoperişul îşi susţine doar propria greutate.

După ce ai aşezat cele patru grinzi diagonale pentru colţuri, adaugă alte patru între ele, câte una pe fiecare latură. Foloseşte o nivelă cu bulă ca să fii sigur că sunt toate la aceeaşi înălţime, altfel acoperişul va fi înclinat.

Evident, sunt mai multe moduri în care poţi finisa un acoperiş. Noi am folosit o folie de plastic pe care am bătut-o în cuie de cele opt grinzi transversale. Peste ea am bătut scânduri căntuite. Arăta foarte bine, însă fiecare bucată a trebuit tăiată la dimensiuni şi apoi urcată în copac. Am mai bătut şi nişte plăci foarte subţiri pe diagonale pentru impresie.

Realizarea acoperişului a durat cel mai mult. O frânghie bună de siguranţă la înălţimea aceea a fost extrem de importantă. De fapt, pentru a ajunge pe vârful acoperişului a trebuit să ne urcăm pe pervazul ferestrelor, să facem o buclă din funie şi să stăm în ea când ne aplecam în afară. Acest lucru este extrem de periculos, ca să nu spunem mai multe, şi numai pentru adulţi.

La final am folosit aceeaşi scândură căntuită pentru a umple partea de jos a pereţilor, după care am făcut o scară din scândură de duşumea. Am fixat scara cu bolţuri slabe în ideea în care la un moment dat vom dori s-o ridicăm. Cel mai probabil nu se va întâmpla asta - va fi mult prea grea.

Am făcut chepengul din deşeuri de lemn şi nişte scândură de brad, prinse la un loc cu şuruburi. Pentru a închide chepengul după tine, o bucată de funie agăţată de un şurub cu ochi este perfectă.

Pentru a fi sigur că nu vă cade peste degete, merită să contrabalansezi chepengul. Pentru aceasta, fă rost de un sac de pânză de felul celui în care se vând pantofii uneori. Petrece o funie prin chepeng făcând un nod pe partea cealaltă. Celălalt capăt ar trebui să treacă printr-un şurub cu ochi fixat mai sus pe trunchi şi un al treilea afară pe perete. Leagă sacul cu pietre şi lasă-l să atârne la îndemâna copiilor. Pentru a deschide chepengul de jos, vor putea trage de sac. Pentru a-l închide, nu au decât să tragă de funia înnodată care atârnă de chepeng. Asigură-te că sacul nu e prea greu pentru un copil, iar asta înseamnă că va trebui să închizi chepengul cu piciorul când eşti sus, dar este mult mai sigur aşa.

Când ai terminat, cel mai important este să aştepţi o vacanţă de vară frumoasă, să iei nişte perne, pături şi o lanternă şi să petreci noaptea acolo sus, sub stele. Ia-ţi gustări cu tine - aerul proaspăt îţi va face poftă de mâncare.

Fetele
 
Poate ai observat deja că fetele sunt destul de diferite de voi, băieţii. Spunând asta, nu ne referim la aspectul fizic, ci mai degrabă la faptul că ele nu sunt impresionate de îndemânarea ta la jocul cu vrăjitori sau de faptul că stăpâneşti atât de bine Codul Morse. Evident, unele vor fi totuşi impresionate, dar, ca regulă generală, fetele nu sunt la fel de entuziasmate de folosirea urinei pe post de cerneală secretă, aşa cum sunt băieţii.

Ne-am gândit îndelung la ce sfat s-ar potrivi în acest caz. Este inevitabil faptul că băieţii îşi petrec o bună bucată din viaţă gândindu-se şi visând la fete, aşa încât subiectul trebuie pomenit aici - cât se poate de delicat.

Sfaturi despre fete

1. Este important să asculţi. Fiinţele umane sunt foarte adesea egocentrice şi le place să vorbească despre sine. În plus, te ajută atunci când ai emoţii. Este un sfat bun să asculţi cu atenţie - asta dacă nu cumva şi ea a primit acelaşi sfat la rândul ei, caz în care între voi s-ar putea instala o tăcere stânjenitoare şi aţi fi ca două bufniţe care stau una lângă alta.
2. Fii atent cu umorul. Se întâmplă foarte des ca băieţii să dorească să impresioneze fetele cu un şir de glume, una mai nereuşită decât cealaltă. O glumă, cel mult, după care o lungă tăcere cât vorbeşte ea despre sine...
3. Când mai creşti, florile au într-adevăr efect - femeile le adoră. Cât eşti mic, rişti să pari ciudat mai degrabă decât romantic, iar ea va ghici că, de fapt, mama ta le-a cumpărat.
4. Felicitările de Sfântul Valentin. Nu te semna pe ele. Ideea este încântarea pe care o simte o fată, întrebându-se cui oare îi place de ea. Dacă scrie pe ea "de la Cristi", s-a dus tot farmecul. Acesta este un lucru drăguţ pe care îl poţi face pentru o fată, mai ales dacă bănuieşti că nu va primi nicio felicitare. Dacă faci acest lucru, este şi mai important să nu-i spui "ţi-am trimis eu o felicitare pentru că nu credeam că ai să primeşti vreuna". Sunt de preferat felicitările simple. Evită-le pe cele cu înflorituri de orice fel.
5. Evită să fii vulgar. Faptul că tragi vânturi zgomotoase n-o va face să te îndrăgească, ca să dăm un singur exemplu.
6. Practică un sport. Nu contează care, cât timp te va ajuta să înlocuieşti paloarea cadaverică a programatorului IT cu o îmbujorare. Sincer, acest lucru este mai important decât ai crede.
7. Dacă vezi o fată care are nevoie de ajutor - incapabilă să ridice ceva, de exemplu - n-o necăji. Apucă obiectul şi verifică-i greutatea pe furiş, în timp ce îi zâmbeşti fetei. Dacă te crezi în stare, încearcă să-l ridici. Dacă nu, te poţi aşeza pe el şi poţi iniţia o conversaţie.
8. În fine, ai grijă să fii curat, să ai unghiile tăiate şi părul spălat. Nu uita că fetele sunt la fel de emoţionate în preajma ta pe cât eşti şi tu în preajma lor, dacă îţi poţi imagina aşa ceva. Din punctul tău de vedere ele gândesc şi se comportă diferit, dar fără ele viaţa ar fi un vestiar de rugby. Tratează-le cu respect.

Cinci jocuri pe hârtie

1. Spânzurătoarea

Acesta este un joc clasic pentru doi sau mai mulţi jucători. Gândeşte-te la un cuvânt şi marchează fiecare literă cu o liniuţă. Celălalt jucător ghiceşte câte o literă pe rând. Dacă ghiceşte corect, scrie litera. Dacă greşeşte, desenează o linie din silueta unui om spânzurat şi scrie litera pe foaie. Dacă ghiceşte greşit tot cuvântul, acest lucru îl mai costă o linie.

Sunt douăsprezece şanse de a ghici corect cuvântul. Dacă spânzuratul este complet, pierde. Faceţi cu schimbul şi încercaţi nişte cuvinte cu adevărat grele, ca "mozarella" sau "flegmatic".

2. Case

Acesta este un joc ridicol, dar frustrant într-un mod plăcut. Pare foarte simplu. Desenează şase căsuţe oriunde pe foaie. Marchează trei dintre ele cu G, E şi A - gaz, electricitate, apă. Numerotează-le pe celelalte cu 1, 2 şi 3. Scopul acestui joc este de a furniza cele trei utilităţi vitale la cele trei case numerotate. Acest lucru se face trasând o conductă de la una la alta. Liniile nu trebuie să se intersecteze şi nu pot trece printr-o casă sau o sursă de alimentare.

În exemplul de mai jos, se vede că o casă are electricitate şi apă, dar nu şi gaz. Încearcă să muţi căsuţele dintr-un loc în altul, dar nu uita că nu ai voie să intersectezi vreo linie. Acest puzzle pare posibil, dar în realitate nu este. Indiferent unde ai amplasa căsuţele nu poţi conecta toate cele trei utilităţi fără a intersecta vreo linie. Este un joc foarte bun pentru a i-l da cuiva care se crede foarte deştept (un frate mai mare, de exemplu). Îl va pune complet în încurcătură. Prefă-te că ştii răspunsul, dar refuză să i-l spui şi uită-te la el cum îşi bate capul. (Există o modalitate de a rezolva puzzle-ul, trişând. Poţi prelungi ultima conductă până la marginea hârtiei, o poţi continua pe verso şi apoi poţi găuri hârtia în dreptul casei de pe partea cealaltă. Această metodă nu îi impresionează pe cei care privesc.)

3. Pătrate

Acesta este un joc foarte simplu pentru doi jucători care se poate dovedi însă enervant de greu de câştigat. Desenează o reţea de puncte pe o coală de hârtie, să spunem nouă cu nouă sau zece cu zece. Fiecare jucător poate trasa o linie între două puncte când îi vine rândul. Obiectivul este de a închide o căsuţă, desenând un pătrat. Dacă reuşeşti să faci asta, ai dreptul la o nouă încercare.

Jocul urmează un tipar de paşi simpli pe măsură ce majoritatea liniilor sunt trasate, apoi se fac lanţuri de căsuţe, unul după celălalt, până când reţeaua se umple. La un moment dat merită să sacrifici un mic şir de căsuţe pentru a obţine unul mai mare. Marchează clar căsuţele în aşa fel încât să poată fi numărate - cu diferite culori sau cu un simbol. Câştigă jucătorul care are cele mai multe căsuţe la final.

4. Nave de luptă

Acesta este un joc clasic. Se desenează două careuri, cu axele x şi y numerotate 1-10 şi respectiv A-J. Careurile mai mari vor face ca jocul să dureze mai mult. Desenează vase în careul tău - un portavion din cinci pătrăţele, un cuirasat din patru, două distrugătoare din câte trei, un submarin din două şi un alt crucişător din două. Orice combinaţie este posibilă cât timp cei doi jucători cad de acord.

Odată ce vasele au fost desenate pe ascuns, fiecare jucător strigă loviturile pe rând, folosind coordonatele - A4, C8 şi aşa mai departe. Ideea este să scufunzi vasele adversarului înainte ca ale tale să fie scufundate.

O variantă interesantă este să înlocuieşti vasele cu cuvinte alese de fiecare jucător în parte - din două litere, trei litere ş.a.m.d. Scopul este tot acela de a găsi şi de a "scufunda" cuvintele, dar cu un punctaj de cinci puncte pentru fiecare cuvânt sau zece puncte dacă cuvântul poate fi ghicit înainte ca ultima literă să fie lovită. Câştigă cel care a acumulat cele mai multe puncte la sfârşitul jocului.

5. X şi O

Un alt joc care pare simplu, dar în realitate este al naibii de complicat. Începe prin a desena un careu - caietele de matematică simplifică lucrurile, ceea ce explică faptul că multe dintre jocurile astea se joacă la şcoală.

Trei pe trei nu este suficient de incitant, dar e suficient pentru un joc demonstrativ. Cinci pe cinci este mult mai bine.

Jucătorul care foloseşte 0 umple două colţuri, în timp ce adversarul pune un X în celelalte două. Hotărâţi cine începe dând cu banul.

Jucătorul nu are voie să pună simbolul decât în căsuţele alăturate celor pe care le are deja. Nu poţi muta pe diagonală.

Oricare simbol învecinat al adversarului se transformă într-unul al tău în urma mutării, inclusiv diagonalele. În diagrama numărul 2 ar fi normal ca cel care joacă cu 0 să pună unul în pătrăţelul din mijloc dreapta.

Veţi avea nevoie de o radieră! X-ul din colţ va fi şters şi înlocuit cu 0.

Evident, acum X poate răspunde. Dacă îşi pune X-ul în mijlocul rândului de sus, va mai câştiga două pătrăţele cu X.

...şi tot aşa. De fapt, 0 trebuie să câştige această partidă.

Jocul ia sfârşit atunci când unul dintre jucători nu mai rămâne cu nimic, sau când se umple careul. Acesta este doar de încercare. Folosind careuri mai mari, jocul poate fi fascinant şi complex.

Pe lângă această variantă ceva mai complicată, se mai poate juca şi o alta, mult mai cunoscută.

Careul de trei pe trei se păstrează, dar jucătorul poate pune simbolul ales în orice căsuţă. Câştigă cel care reuşeşte primul să creeze o linie din X sau din 0, pe verticală, orizontală sau diagonală. Pentru a reuşi acest lucru e nevoie să fii atent la mişcările partenerului de joc şi să încerci să i le prevezi, împiedicându-l să facă o linie completă. Cel mai eficient e să încerci să ocupi colţurile.

Vezi acest fragment în versiune ilustrată pdf, aşa cum apare în carte, aici.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer