Manualul de vacanţă

Citiţi un fragment din această carte.

Părinţii moderni, copleşiţi de responsabilitatea de a-şi creşte copiii într-o lume plină de pericole, învaţă să-şi securizeze locuinţa în aşteptarea copilului, sunt avertizaţi că jucăriile au componente periculoase, pot enumera la orice oră din zi şi din noapte elementele care alcătuiesc compoziţia organoleptică a iaurtului. Cum să-ţi înţelegi copilul, adolescenţa dificilă, bune maniere pentru cei mici: sute de soluţii în format de buzunar.

La publicarea ei în Marea Britanie, Cartea pericolelor pentru băieţi a fost intens criticată pentru faptul că încuraja copiii să se rănească. Sigur că orice activitate care implică mânuirea unui ciocan, a unui satâr sau a unui ferăstrău comportă riscuri, dar, la urma urmei, acelaşi lucru se poate spune şi despre orele petrecute în faţa computerului. Ea este "periculoasă" doar în măsura în care jocul şi imaginaţia sunt periculoase. Cartea aceasta se adresează deopotrivă generaţiei "playstation", căreia se ambiţionează să-i deschidă apetitul pentru jocul în aer liber, pentru bricolaj şi lectură, dar, căreia, mai ales, îi vorbeşte, într-un alt fel, despre istorie şi eroism, cât şi părinţilor din generaţia "supracompensare", cărora le va smulge un zâmbet nostalgic şi, poate, le va reaminti valoarea timpului petrecut alături de copii "meşterind" lucruri.

Atât de preocupaţi de "political correctness", ne punem problema dacă o carte dedicată băieţilor nu legitimează discriminarea de gen. Sigur, fetiţele se pot simţi încă o dată excluse din jocul fraţilor mai mari, dar, la fel de bine, citind-o, pot învăţa să-i bată la jocurile preferate. În plus, stăpânirea codurilor secrete se poate dovedi foarte utilă atunci când schimbul de impresii despre băiatul acela drăguţ cu pistrui de la a VII-a B nu poate aştepta până la pauză.

Să fi avut o astfel de carte în copilărie, traducătoarea ar fi fost scutită, de exemplu, de veşnicul complex de a nu şti să joace cărţi şi în capitolul "Fetele" ar fi găsit o explicaţie pentru multe tăceri stânjenitoare. Nu-şi face griji că n-a învăţat niciodată să ambaleze cum trebuie un cadou - acest capitol este singurul adresat în exclusivitate băieţilor.

Că ideea de a scrie un ghid pentru "băieţii între 8 şi 80 de ani", care să adune la un loc sfaturi practice, tehnici de supravieţuire, noţiuni de cultură generală şi sugestii de lectură s-a bucurat de un uriaş succes de public în ţări precum Marea Britanie şi Statele Unite, în care "micii cercetaşi" sunt o instituţie consacrată, nu reprezintă o surpriză. La apariţia sa, ediţia americană a fost surclasată în topul celor mai bine vândute cărţi doar de cel mai recent volum din seria Harry Potter. Alăturare onorantă având în vedere că vorbim despre o carte de non-ficţiune, dar, mai mult decât atât, grăitoare pentru nevoia de netăgăduit de lucruri care să ne înfierbânte imaginaţia într-un mod în care jocurile video n-o vor putea face niciodată. Dincolo de a fi un ghid practic, Cartea pericolelor pentru băieţi este mai întâi de toate un "teren de joacă pentru imaginaţie", aşa, ca şopronul bunicului în care îţi este permis să scotoceşti după vechituri. Ajunşi la vârsta maturităţii, Conn şi Hal Iggulden, se ambiţionează să reconstruiască atmosfera unei copilării idealizate, petrecute cu prietenii, în jocuri zgomotoase şi vesele. Şi o fac cel mai adesea, practic, cu un pumn de cuie şi multă bandă adezivă. Oportunitatea unor sfaturi precum cele din capitolul "Primul ajutor" sau "Ignifugarea pânzei", dublată în permanenţă de avertizări privind riscurile pe care le comportă o activitate sau alta, denotă o preocupare autentică pentru siguranţa celor cărora li se adresează cartea.

Dar "băieţii sunt băieţi" şi această carte este un omagiu adus lor. Ea adună la un loc toate acele cunoştinţe teoretice şi practice pe care un băiat şi-ar dori să le posede la un moment dat, chiar şi numai pentru a "se da mare" în faţa prietenilor sau a fetelor, lucru de o importanţă capitală căci, se ştie, băieţii sunt nişte fiinţe foarte orgolioase şi competitive. Citind-o, ei vor învăţa cum să facă un nod marinăresc, cum să navigheze folosind o busolă (sau un ceas, sau un băţ dacă nu au una la îndemână), cum să-şi facă un arc cu săgeţi, cum să fabrice cerneală invizibilă (cu urină!). Capitolele de cultură generală îi vor ajuta să înţeleagă fenomenele naturale şi să cunoască istoria lumii. Fără a avea vreo clipă pretenţii de rigoare ştiinţifică, acesta este, dacă vreţi, un manual de vacanţă, iar "temele" pentru acasă îi vor face plăcere chiar şi celui mai îndărătnic şcolar. Coduri secrete, dinozauri, bătălii celebre, pescuit, astronomie, mitologie şi toate acele lucruri de interes (pentru băieţi, cel puţin), laolaltă cu lecţii de curaj, patriotism şi putere de sacrificiu; figuri legendare, dar şi poveşti despre fapte extraordinare ale unor oameni obişnuiţi. Este desuet să le vorbim copiilor noştri despre aceste lucruri? Autorii nu cred şi o fac cu înflăcărare în capitole precum cel dedicat amiralului Nelson sau dramaticului demers de a cuceri Polul Sud al lui Robert Scott. La sfârşitul cărţii băieţii vor găsi o altfel de listă de lecturi "obligatorii" şi, într-un capitol aparte, cele cinci poeme pe care orice băiat ar trebui să le cunoască.

O carte densă de informaţii care va constitui în acelaşi timp o lectură fantastic de plăcută la orice vârstă: conţinutul atât de divers este repartizat echilibrat, capitolele practice alternând cu cele de cultură generală. O carte plină de "năzbâtii", scrisă cu foarte mult umor, pentru care Conn şi Hal şi-ar fi dat pisica s-o fi avut la vremea copilăriei lor. Băieţii de astăzi o au, aşa că multe animale de casă vor fi cruţate.

Aşadar, ghid practic, roman de aventuri şi enciclopedie: 3 în 1 cum ar spune un slogan modern. Cu preţul unui exemplar, veţi recâştiga după-amiezele de duminică şi zilele lungi de vară ale copilăriei, de data aceasta împreună cu fiul dumneavoastră. E un preţ mic pentru un lucru atât de mare, nu-i aşa?