30.11.2003
Săptămâna care tocmai s-a terminat am fost într-o alergare continuă, încheiată mai mereu într-o aglomeraţie de persoane.

M-am înghesuit cu studenţii şi fanii Tarantino să văd Kill Bill la Dakino, m-am dus la un curs la CJI al unei colege (Programe radio, Cristina Stănciulescu - care e nu doar realizator de programe la Europa FM, ci şi redactor şef la Viva) pentru care a trebuit să-mi pregătesc temele de conversaţie cu respectivii elevi, am refuzat politicos să mă duc la o lansare de nu mai ştiu ce produs şi nici la lansarea revistei bunului meu amic, Andrei, n-am fost pentru că am avut de dezbătut problemele unei noi emisiuni pe care o vor face 4 dintre prietenele mele şi am încheiat săptămâna în mod glorios înghesuindu-mă la Târgul de carte Gaudeamus (într-o zi în care, spre ghinionul meu, au ajuns acolo şi preşedintele şi premierul ţării).

Aşa că, tot alergând între chestiunile de la slujbă şi programul auxiliar de dinafara orelor de muncă, m-am gândit la titlul filmului de la care pornesc astăzi.

Prin urmare, cum povesteam, n-am avut mai deloc timp să mă uit la televizor sau să citesc ziarele. Şi totuşi, o anume ştire mi-a trecut pe la ureche. Nici nu mai ştiu dacă am văzut-o în ziare sau la TV sau pur şi simplu am auzit-o la radio pe când eram în maşină către o destinaţie sau alta. Dar când m-am dus la redacţia noastră de ştiri şi am cerut reportajul cu....(nu vă spun încă despre ce e vorba) fata care era de serviciu (Alina) a replicat imediat: Vrei să scrii despre Catch me if you can?!

Reacţia ei m-a amuzat teribil, confirmându-mi indirect alegerea.

*****

Catch me if you can e un film inteligent şi amuzant despre un puşti şmecher care îşi ia o mulţime de identităţi şi escrochează statul american cu câteva milioane bune de dolari folosindu-se de cecuri false.

Filmul e inspirat de o poveste reală, Frank Abagnale Jr a scris şi o carte de succes despre aventurile sale din tinereţe (cartea a fost tradusă şi la noi) , iar eroul este astăzi una dintre cele mai importante autorităţi în domeniul securităţii corporate: cecuri, bani etc.

****

În filmul de la care plecăm astăzi - Catch me if you can - toată distracţia o face jocul de-a şoarecele şi pisica între pungaşul Frank Abagnale Jr (Leonardo Di Caprio) şi agentul FBI, Carl Hanratty. Poliţistul (interpretat de Tom Hanks) devine obsedat de prinderea tânărului care e atât de inteligent încât îl joacă pe degete şi îi întinde tot felul de curse comice.

Eroul meu de astăzi este unul negativ. E un pungaş ca şi Frank Abagnale Jr. şi numele lui începe tot cu litera A. Nu vă gândiţi la vreun ministru sau vreun proprietar de cine ştie ce conturi. Nici la vreun domn care e află în topul 300 al revistei Capital. Eroul meu de astăzi nu e o celebritate, în sensul direct al cuvântului. E însă foarte cunoscut printre ai lui şi e numit "REGELE".

Ca şi Frank Abagnale Jr eroul meu a debutat în "meseria" lui încă de când era copil, la 14 ani. La vremea respectivă aria sa de interes era zona Gării de Nord şi Basarab, până înainte de construirea podului Grant. De aici i s-a tras şi porecla "ceferistul".

Practică aceeaşi meserie de mai bine de 60 de ani şi a stat deja în puşcărie 37 de ani, ultima dată fiind eliberat acum 2 ani.

Eroul meu a fost profesor pentru cei mai mari escroci din tagma lui, escroci care acţionează astăzi în Italia, Spania, Cehia sau Franţa. E foarte amuzantă remarca aceasta pentru că e cel puţin ciudat să te lauzi că i-ai învăţat meserie pe nişte pungaşi. A predat cursuri de specialitate (vă spun în curând şi care e specialitatea lui) copiilor pe care i-a trimis în marile capitale europene.

Nu vă gândiţi la Filantropica lui Nae Caranfil, căci eroul meu de astăzi nu cerşeşte, el ... fură. E cel mai celebru hoţ de buzunare din România, are 77 de ani şi a fost prins, din nou, în urmă cu câteva zile, de către poliţiştii din capitală cărora le-a dat multe, multe bătăi de cap.

Se numeşte Gheorghe Adochiţei, i se mai spune Gogu Ceferistul şi cred că viaţa lui ar fi un savuros subiect de roman sau de film.

Gîndiţi-vă numai ce replici picante aţi putea găsi într-o conversaţie între Gogu Ceferistul şi elevii săi, o conversaţie în care s-ar folosi termeni ca "trăgător" (cel care fură), "magazie" (cel care primeşte bunurile furate), "mardeiaş" (cel care acoperă hoţii când o persoană îşi dă seama că a fost jefuită) sau "girofar" (care supraveghează staţia de autobuz sau mijlocul de transport în comun, pentru a da alarma în eventualitatea apariţiei poliţiei).

Un dialog între doi colegi ai lui Gogu Ceferistu? în care ar apărea termeni ca "ţâră" (obiectul cu care hoţul îşi acoperă mâna folosită la furat), "crocodilul" (telefonul mobil), "primărie"(buzunarul exterior al hainei), "căldură" (buzunarul interior), " păduchiosu?" (cel care are mulţi bani) sau "panacotu? " (mijlocul de transport în comun) ar avea nevoie de subtitrare.

Cât de spectaculoasă trebuie să fi fost viaţa "celui mai celebru hoţ de buzunare din România" şi cum oare şi-o fi câştigat el aceasta celebritate între graniţele lumii lui de hoţi, dar şi în afara lor?!

Ce l-o fi mânat în lupta aceasta continuă? Câte generaţii de poliţişti l-or fi urmărit? De câte ori o fi spus precum eroul din filmul de la care am plecat astăzi "prinde-mă dacă poţi"?

Nu ştiu dacă ziarele sau televiziunile s-au gândit să prezinte subiectul şi din aceste perspective. Am căutat în monitorizări şi n-am găsit nimic mai mult decât termenii tehnici pe care i-am transcris aici (doar nu v-aţi imaginat că ştiam argoul hoţilor de buzunare?!:):)).

Oare noi de ce nu avem instinctul acesta de a comercializa întâmplările din jurul nostru, aşa cum au americanii? Nu ecranizam biografii celebre, nu scriem cărţi despre personaje pitoreşti care trăiesc pe lângă noi.

P.S. La târgul de carte am descoperit două titluri pe care trebuie să le ţineţi minte dacă vă pasionează influenţa mass-mediei asupra comportamentului uman: Bogdan Ghiu - Evul Media sau Omul Terminal şi Jean Baudrillard - Paroxistul Indiferent, ambele în Colecţia Panoptikon a editurii Idea Design & Print.

Referitor la subiectul meu de astăzi, Bogdan Ghiu are o teorie care-mi place tare: "Noi nu privim ceea ce vedem. Media a devenit mediu de viaţă. Mediul care ecranează lumea..."

Restul citiţi în cartea al cărui titlu l-am menţionat mai sus.

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus