Pitit în coasta Germaniei şi a Franţei, statul luxemburghez este un paradis al bunăstării. Marele Ducat al Luxemburgului este un stat mic în ceea ce priveşte suprafaţa şi populaţia, dar mare ca însemnătate politică şi financiară. Este luat în seamă ca parte a Beneluxului (alături de Belgia şi Olanda), după cum este considerat una dintre cele trei capitale europene (alături de Bruxelles şi de Strasbourg). Desemnat pentru a doua oară capitală culturală europeană în 2007, alături de Sibiu, Luxemburg este, indiscutabil, unul dintre acele oraşe în care latura financiară, luxul şi bunăstarea domină viaţa de zi cu zi a oamenilor.
Mulţi dintre ei nu sunt localnici get-beget, ci imigranţi veniţi să lucreze aici, care s-au integrat într-un spaţiu cosmopolit - realitate pentru care luxemburghezii au primit Premiul Carol cel Mare, ca recunoaştere a felului în care au ştiut să-i primească pe străini în mijlocul lor. Oraşul te copleşeşte, cel puţin atunci când îl vizitezi pentru întâia oară. La prima descindere, ştiam doar că Marele Ducat a avut un rol hotărâtor în istoria constituirii UE, unul dintre artizanii construcţiei europene, Robert Schuman, fiind născut aici. De-abia când m-am aflat în oraşul de la răspântia râurilor Alzette şi Pétrusse, făcând cunoştinţă cu principalele locuri şi cu atracţiile turistice, mi-am adus aminte ce citisem sau aflasem întâmplător despre această destinaţie de top din inima continentului.
Disputat de vecini, de-a lungul istoriei, care l-au integrat teritoriului lor, statul luxemburghez este astăzi unul dintre cele mai prospere, iar capitala este, pur şi simplu, strălucitoare. Am cutreierat-o la pas, după ce mi-am achiziţionat o hartă de la biroul de turism din Piaţa Wilhelm al II-lea, punctul central din care am pornit să descopăr oraşul. Aici se află primăria străjuită de doi lei (simbolul heraldic al urbei), iar în mijloc tronează statuia ecvestră a Marelui Duce de Luxemburg. La o azvârlitură de băţ, pe Rue du Marché aux Herbes, Marele Palat ducal lipit de Camera Deputaţilor îmi face cu ochiul să zăbovesc o clipă.
Farmecul Grundului
Mai cutreier o vreme prin cartierul cochet, cu magazine luxoase sau obişnuite, cu vitrine dichisite, pe care le trec în revistă mecanic, fiind obişnuită cu opulenţa ţărilor bogate, şi pornesc spre cea mai interesantă parte, aceea veche sau oraşul de jos (Grund), sit UNESCO, împreună cu castelul-fortăreaţă. Zăresc celebra Cornişă sau pasarelă, un pod cu 24 de arce, construit pe la 1860, "cel mai frumos balcon din Europa", după cum i s-a spus, şi, într-adevăr, această apreciere se confirmă pe deplin. De aici se deschide superba panoramă asupra oraşului din vale, cu Biserica Sf. Ioan, Mănăstirea Neumünster şi toată zona verde de pe malul râului.
Luând-o pe Chemin de la Corniche, ajung la Rocher du Bock, leagănul oraşului, pe această stâncă fiind fundaţia primului castel fortificat al conţilor de Luxemburg. De aici se pleacă în aşa-numitul "circuit cultural şi natural Wenzel" (ce-şi are numele de la Wenzel al XI-lea, duce de Luxemburg, care a fortificat oraşul), declarat itinerar cultural exemplar de către Consiliul Europei, un traseu emblematic, condensând "1.000 de ani în 100 de minute", ce străbate partea medievală a urbei, simbolizând o călătorie în timp. Nu am ocolit Catedrala Notre-Dame, somptuoasă construcţie gotică de secol XVII, aflată la mică distanţă de Piaţa Constituţiei cu obeliscul "Monumentul Amintirii" (ridicat în onoarea legionarilor luxemburghezi care au luptat pentru Franţa în Primul Război Mondial), reprezentând-o pe Gëlle Fra - femeia poleită cu aur, care ţine deasupra capului cununa de lauri.
De aici admir valea abruptă cu Podul Adolphe în dreapta, precum şi silueta unui graţios turn al unei construcţii impunătoare (fostul sediu al High Authority of the European Coal and Steel Community, predecesoarea UE, găzduind azi CEC-ul lor). Apoi mă îndrept spre cartierul modern Kirchberg şi, la capătul periplului meu, constat că am rezonat cel mai mult cu latura istorică, medievală, cu moştenirea culturală a fascinantului oraş.
La Luxemburg cu Adina Baranovschi
Adina Baranovschi a absolvit Facultatea de Litere şi lucrează de peste 15 ani în domeniul editorial, ca redactor şi jurnalist cultural şi de turism. În prezent este redactor la "România pitorească" şi "Vacanţe şi călătorii", traducător, membru al Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR). Adoră să voiajeze atât în ţară, cât şi pe mapamond. Are în pregătire o carte de Călătorii prin România, ce urmează să să apară în scurt timp.
Nu rataţi
Marele Ducat al Luxemburgului va sărbători 25 de ani de la semnarea Acordului de la Schengen, prilej pentru o serie de manifestări cultural-artistice care vor avea loc în lunile iunie-iulie. Desemnat "destinaţie culinară prin excelenţă" în 2010, datorită celei mai mari concentrări de restaurante premiate cu multe stele de faimosul ghid Michelin, Luxemburgul va găzdui în noiembrie "Cupa Lumii la gastronomie", prilej pentru răsfăţuri culinare în cadrul unui mare Salon, onorat de prezenţa a peste 700 de bucătari de pe toate continentele.
Cel mai cunoscut teatru luxemburghez din inima capitalei, Théâtre des Capucins, condus de Marc Olinger, a împlinit de curând 25 de ani, ocazie cu care vor avea loc spectacole şi colocvii pe tema "Este teatrul cel mai frumos vis?" În curând, se vor redeschide porţile Muzeului de Artă al oraşului, găzduit de Vila Vauban, după cinci ani de lucrări de restaurare şi extindere, iar, la sfârşitul lunii martie, publicul va putea intra gratuit aici, dar şi la expoziţiile temporare şi permanente ale consorţiului muzeal cuprins sub titulatura "Statermuséeën".