Uberdeck

cu firul cel negru
mama şi-a legat ierbarul
cu florile de cobalt înăuntru,
cu frunzele foiţă,
mama dă miresme morţii.

înainte de somnul de după-amiază
mama îşi aşază cîmpul de trifoi
alb lîngă fereastră
se lasă-n iarba ca floarea de sulf,
în somn traversează marea
galbenă se loveşte de căluţi şi corali
de burta spartă a mamei
şi copilului
veşnic separaţi.

tata cu trenul cu cheiţă
în mîini priveşte uriaşul rechin
din formol. mama din cînd în cînd
scînceşte-n somn,
pe fereastra salonului de reanimare
instalaţii de fluturi se lipesc unii
peste alţii.

***

după-amiaza, cînd soarele a coborît
pe canapea, pe tiparele de pe covorul persan,
mama a aşezat farfuria de ciorbă pe masă,
lingura, furculiţa, cuţitul,
a pus capacul la oala cu supă
de roşii, tataia a trecut pragul văruit al bucătăriei
avea o unghie învineţită la mîna dreaptă.

De afară auzeam cum nelson scutura corcoduşii
Cum se prăbuşeau corcoduşele peste florile noastre
Peste fereastră vedeam leagănul nostru
Pe el căzuseră prune stricate, vişine din care rămăsese doar osul,
n-a mai trecut nimeni pe la ei, zice tataia
au rămas singuri-singurei,
tată, dacă eu mor, cine o să aibă grijă de ei?

mama, cu şerveţelul prins de cămaşă
pune smîntînă-n ciorbă. Dacă o priveşti cu atenţie
părul mamei se face una cu cireşele negre.
Ochii îi rămîn aţintiţi pe bradul de la nunta
Din 84.

Din camera de vară a lui tataia
Din aparatul de radio ARMONIA
Un cîntec bănăţean traversează tinda
Tataia sub soarele de august îşi şterge unsoarea de la gură,
Îşi pune vesta cea bună, se-apucă să cioplească
Crucea tatei.

în curte mama curăţă farfuriile de resturile
de roşii, pe braţele-i transpirate
muştele se-adună roi. sub acul maşinii de cusut,
rochia neagră a mamei acoperă curtea.