Scandal la MUMOK

Îl cheamă Hans Muller, are 43 de ani şi lucrează ca supraveghetor la MUMOK. E vorba despre Muzeul de Artă Modernă din Viena. Revin. Acest Hans Muller nu se numeşte Hans Muller, ci cu totul altcumva, însă nu mai ţin minte cum, şi pentru că nu-mi vine în minte un alt nume neutru care să sune a austriac/neamţ, îi voi spune în continuare Hans Muller. Când l-am văzut prima oară stătea lângă un televizor unde se difuza filmul Bed-Ins for Peace cu John Lennon şi Yoko Ono, amândoi în pat, protestând contra războiului din Vietnam, în faţa ziariştilor de atunci. Erau în pijamale albe, râdeau şi se pupau pe nas, urechi şi sprâncene. Hans Muller nu era în izmene de noapte şi avea gura dreaptă ca o linie orizontală care duce undeva la stânga şi la dreapta. În acea sală mai erau şi alte televizoare. Expoziţie art video - Changing Channels. Cine vrea s-o vadă, o mai prinde până pe 6 iulie 2010, zilnic, între orele: 10.00 a.m.-6.00 p.m. Precizare: John Lennon, Yoko Ono, Andy Warhol, Valie Export şi Peter Weibel vor mai fi acolo până atunci, în televizoare, nu şi domnul Hans Muller, lângă ele. Corect ar fi fost să încep prin a spune că a lucrat ca supraveghetor. La trecut. Foarte importantă deosebirea între trecut, prezent şi viitor. Oricine ştie asta. Adică nu e tot aia dacă un om a fost viu, încă mai este sau va fi (după ce se va naşte). Ar fi o idioţenie să nu-ţi dai seama de asta. Vizitatorii intrau în sală, se opreau în dreptul unui televizor. În picioare. Sau se aşezau. Unii îşi puneau căştile. Căşti care erau legate de banchete sau atârnau de tavan, prin fire negre. Atunci când le-am văzut m-am gândit că sunt un fel de voci spânzurate, pe care trebuia să le iei cu mâna şi să le pui la urechi, ca să-ţi şoptească anumite vorbe. La etaj, pe un calculator, te puteai uita la alte imagini mişcătoare, din anii '70. Ce am văzut: un bărbat stătea undeva pe asfalt. Loc izolat. Avea în faţa lui un butoi mare, plin. L-a răsturnat şi s-a uitat cum apa s-a revărsat într-o băltoacă subţire, mare. Atât. Altceva nu s-a mai întâmplat în film. Totuşi, mi s-a zbărlit părul de pe ceafă, ca şi cum aş fi văzut un Hitchcock, noaptea, pe întuneric, singură. Alt film: un bărbat spune (nu mai ştiu în ce limbă, dar am înţeles cuvintele) că vrea să zboare şi că tot încearcă, perseverând, deşi probabil nu va reuşi niciodată. E undeva în ceea ce se numeşte natură. Pe o stâncă. Dă din braţe aşa cum îşi imaginează oamenii că ar trebui să facă dacă ar avea aripi. Sare. Nu zboară. Gata. Altul: o mână ţine un aparat electric de tuns. Aparatul se apropie de un ghiveci în care se află un cactus. Aparatul bâzâie şi taie ţepii, chelind plante verde, castravecioasă.

M-am îndepărtat de esenţial. De domnul Hans Muller. Cum ziceam, stătea acolo în picioare, lângă Yoko Ono şi Lennon, fără să se uite la ei. Şi-a dus telefonul la urechea dreaptă (nu l-am auzit sunând) şi în numai câteva secunde toate trăsăturile au început să i se scurgă spre bărbie, aşa, din senin, fără zgomot. A ieşit din sală, apoi din clădire. Nu l-am urmărit pentru că nu fac astfel de lucruri. Ce am aflat a doua zi, din presă: după telefonul cu pricina supraveghetorul de la MUMOK, angajat model, sănătos, membru de sindicat, cu impozitele plătite la zi, s-a dat în spectacol în faţa instituţiei culturale. A făcut ceea ce nici un austriac educat nu face. A plâns! Ieşind, s-a sprijinit de o masă de metal aflată lângă uşă şi-a scos din el toate "secreţiile lichide, incolore, inodore, sărate, produse de glandele lacrimale, care umezeau globii oculari şi se scurgeau pe obraji eliberând toxinele", aşa cum superiorul lui Hans Muller a notat în motivarea deciziei de concediere. Se mai menţionase că exteriorizarea acelor "secreţii lichide" a tulburat liniştea publică şi a perturbat buna funcţionare a instituţiei culturale. Ca o paranteză: la el acasă, şeful lui Hans Muller i-a spus soţiei că acesta îşi pierduse minţile udând una dintre mesele destinate vizitatorilor fumători. Sindicatul a protestat faţă de concediere, la fel şi câteva asociaţii contra discriminării de orice fel în societatea civilă austriacă; au avut loc 3 emisiuni TV de dezbateri serioase pe tema: "Au voie sau nu angajaţii să îşi exteriorizeze emoţiile în public, în timpul orelor de program"; plus câteva emisiuni de divertisment după un concert de Mozart şi-o prelegere doctă despre vorbele lui Thomas Bernhard: "Austria e o ţară de şase milioane şi jumătate de idioţi". A nu se uita h-ul din Bernhard, aşa cum fac eu de multe ori. Sir Thomas Bernard, fără h, a trăit între 1750-1818, în Anglia şi America, având grijă de săraci şi orbi.

Paranteză - Într-un interviu, T. B. (cel cu h) a răspuns la afirmaţia că este perceput drept un "solitar din munţi", dând ca exemplu etichetele puse la modul arbitrar şi portretele care se înşurubează în capetele privitorilor. Spunea că e suficent să te pozeze cineva plimbându-te în pădure, întâmplător, ca pentru următorii ani să fi văzut doar rătăcind printre copaci, fie că vrei, fie că nu. Aşa zicea. Îi dau dreptate! Şi pentru că l-am aprobat, sunt sigură că acum îşi doarme somnul de veci mult mai liniştit. Eu personal l-am văzut în tot felul de fotografii, dar nu şi într-una cu pădure. Într-o poză se plimbă pe bicicletă, într-o încăpere albă, cu pereţi rotunjiţi ca o coajă strâmbă de ou.

Din nou m-am îndepărtat de bietul Hans Muller. Cert e că tot în ziua cu pricina, un turist japonez, acţionar la Yazaki Corporation, a cumpărat tăblia mesei, cea udată de lacrimi, fiind convins că este vorba de un happening şi că face o investiţie de viitor. A achitat suma la biroul de achiziţii din muzeu. Domnul Hans a plecat de la locul de muncă luând un autobuz (nu s-a uitat la număr). A fost găsit într-o seră cu fluturi de lângă Muzeul Albertina, atârnat de tavan. Capul îi era albastru - acoperit fiind de zeci de lepidoptere Echinargus şi Papilio polymnestor - iar picioarele deveniseră verzui şi maro, fiind învăluite în nenumărate aripi de Ornithoptera Alexandrae.

P.S.: Am reuşit să fotografiez doar tăblia mesei cu pricina, de care am citit în presă că atârnă acum pe un perete din Tokyo, sub sticlă asigurată contra incendiilor, cutremurelor şi hoţilor.