A ucis cu toporul

Pentru cuvintele - a ucis cu toporul - Google cel cumsecade şi autoştiutor mi-a returnat aproximativ 28.400 de rezultate, în 0,21 secunde. Numai în limba română. Totuşi, surprinzător de puţine. Bag de seamă că în zilele noastre oamenii obişnuiesc să-şi omoare semenii cu alte instrumente. Într-un fel e firesc. În mod obişnuit, nimeni nu se plimbă prin casă sau în autobuz cu aşa ceva pe umăr. Asta ar mai lipsi! Câteva titluri din prima pagină de căutare: "I-a dat în cap cu toporul şi l-a omorât. De la balul din Aghireşu în mormânt", "De 8 martie, şi-a ucis cu toporul soţia şi soacra", "Turnu Severin: Un bătrân şi-a ucis soţia, cu toporul, după 55 de ani de trai împreună", "Oripilant: Şi-a ucis prietena cu toporul, a gătit-o şi a mâncat din ea!", "Un tânăr şi-a ucis profesorul de germană cu toporul după o ceartă despre tema de casă", "Tragedie la Cluj! Tânăr ucis cu toporul de un vecin", "Iaşi: Un bărbat a fost omorât cu toporul chiar de ziua lui". Toate aceste titluri sunt din 2008-2010.

Pentru că niciodată nu am putut să învăţ măcar o propoziţie scurtă în limba germană, mi-a atras atenţia ştirea despre elev şi profesor. Crima s-a petrecut în Polonia. Un anumit Rafal Jarosinski, de 27 de ani, şi-a atacat profesorul şi apoi pe mama acestuia, în timpul unei meditaţii. Nu se precizează despre ce lecţie era vorba: conjugarea verbelor, recitarea unui pasaj din Goethe ori declinări... Deranjat de zgomotele puternice (bănui că victimele şi criminalul ţipau) un vecin a intrat în casa cu pricina pentru a se plânge de gălăgie - a stat foarte puţin. Puţin de tot. Şi asta pentru că a fost întâmpinat de acel Rafal Jarosinski cu toporul plin de sânge. Un alt Rafal Jarosinski, tot din Polonia, poştaş, încerca în 2009 să-şi schimbe numele în James Bond. Oficialităţile nu i-au aprobat cererea.

Fotografie de Eric Schaal, pentru revista Life. Bărbat cu părul cărunt. Palton de stofă. Gri. Riduri. Peisaj de iarnă. Zăpadă. În spate se vede vag ceva care arată a şopron. Îmi place acel acoperiş ascuţit! Copaci. Probabil brazi. Nu sunt prea multe elemente în fotografie şi oricât te-ai plimba cu privirea, ochii îţi rămân aţintiţi pe chipul bărbatului şi pe toporul pe care acesta îl ţine pe umăr. Are faţă de om cumsecade. De bunic. De tată. De soţ iubitor care 55 de ani a împărţit patul şi masa cu aceiaşi femeie. Dacă stau bine să mă gândesc, după toate acele ştiri citite, îmi trece prin minte că fotografia ar putea ilustra coperta unui roman de Stephen King. Are şi formatul potrivit. Eventual ar fi trebuit ceva mai mult cer gri, deasupra. Titlul şi autorul - în dreapta. Cu litere negre, discrete. Fără culori - nu e nevoie de roşu! Şi totuşi, oricât de bine s-ar potrivi fotografia, mai bine nu! Un nu hotărât! S-ar comite o blasfemie. Omul cu toporul este poetul Robert Frost şi din câte ştiu eu, n-a omorât pe nimeni. Editorii care ar face teribila greşeală să se folosească în acest fel de portret (în ipoteza în care ar lua decizia fiind beţi, drogaţi şi cu creierul spălat după o întâlnire de gradul III cu extratereştrii), ar putea să se trezească într-o noapte urmăriţi de fanii lui Frost. Pe o alee pustie. Oameni decenţi. Politicoşi. Şi toţi ar avea pe umăr acele lemne terminate la capăt cu bucăţi ascuţite de fier. Totuşi, la mine în oraş n-am întâlnit pe nimeni care să tuşească grav, cu veneraţie, cu privire la Robert Frost. În mod cert sunt mai mulţi care-l citesc pe S. King. Într-o zi, la bibliotecă, am văzut o doamnă venerabilă, cu ochelari groşi ca fundurile de borcan, rujată strâmb (gură cubistă) - cu trei volume groase în braţe. Toate de S. King. Presupun că ar fi luat mai multe, dacă ar fi putut. Fără nici o legătură: doamna avea la gât o eşarfă verde, extrem de lungă şi subţire, care i se şerpuia în jurul gâtului, pe un braţ (stafidit), până aproape de papucii cu cataramă. Mi-ar fi plăcut s-o uite în holul bibliotecii, într-un moment în care m-aş fi aflat doar eu acolo.