15.05.2010


(http://community.livejournal.com/vintagephoto/5170596.html)
Bărbatul din fotografie, cel cu pălărie pe cap (de fapt cum se poate vedea e unul singur iar pălăriile se ţin de obicei pe această extremitate nordică), l-a ucis pe Sherlock Holmes. L-a omorât. Repet ca să fie limpede. Crima s-a petrecut în 1893. Adică l-a făcut să cadă într-o cascadă, împreună cu un individ pe nume Moriarty. După ce se prăbuşesc de la înălţimi mari, în apă, oamenii se îneacă de obicei. Şi dacă nu, oricum mor în alte câteva feluri - loviţi de stânci, de spaimă, atac cerebral, cârcei, uimire, pneumonie, atac de cord. Uitându-mă la fotografia de grup, ceva îmi spune că familia a fost complice. Se poate observa în privirea suspectă a băiatului din dreapta şi din falsul aer degajat cu care soţia îşi poartă vulpea moartă. Pare indiferentă. Expresia ei lasă de înţeles că se gândeşte la cu totul altceva, cum ar fi la draperii apretate sau la servitoarea care bea sherry, pe ascuns, în cămară, dar nu poate păcăli pe nimeni! Mă întreb dacă nu cumva blana a fost plata pentru crima înfăptuită cu sânge rece. Nimeni n-a avut curajul să zică de ce naţionalitate era vulpea!! S-a spus că Sherlock Holmes a căzut luptându-se cu Moriarty, dar nu, adevăratul criminal se află în această fotografie! Priviţi-l!



(http://community.livejournal.com/vintagephoto/4860880.html)
În altă poză de grup, de la 1922, făcută la New York, se vede clar cum face semne secrete, cu degetul, disimulând că îşi distrează odraslele. Doamna are o altă vulpe la gât, tot moartă (ce coincidenţă!) de data aceasta - albă. Sau poate că e doar leşinată. Nu ştiu. Există voci care spun că autorităţile britanice n-au vrut să ia măsuri dure, deşi au fost în posesia fotografiilor! Nu pot decât să deplâng decăderea moravurilor. Doi ani mai înainte, cel care l-a asasinat pe detectiv a scris un articol despre zânele care dansau printre păpădiile din Cottingley Beck, Marea Britanie. Desigur, era vorba de un mesaj cifrat! Altfel nu se poate explica cum un om matur cu mustaţă stil morsă se apucă să se laude în public despre credinţa lui sinceră în existenţa zânelor în colanţi, cu aripi de fluture. Mă opresc aici. Fotografiile sunt dovezi suficiente!

P.S.: Totuşi uitaţi-vă fix, câteva minute - cel puţin 17 - în ochii bărbatului cu pălărie. Aproape fără să clipiţi! Se va observa clar... nu spun ce...

0 comentarii

Publicitate

Sus