Voia bună şi satira reprezintă brandul oraşului Gabrovo, situat în cea mai curată zonă din Bulgaria. "Fericirea e imediat după colţ!" Aşa glăsuia gura unui preşedinte, din nefericire nu a unuia cu un nume care se termină în "escu". Deci, cum dai colţul, la propriu, cale de vreo cinci ore cu maşina, dai peste Gabrovo. Solicitat de Adevărul Literar şi Artistic să dau seama despre un traseu cultural, am ales din motive personale, intime şi profesionale această destinaţie.
Ea a fost prima mea ieşire "afară" din raiul de acasă şi sper să fie şi ultima înainte de a trece fără bagaje Dincolo. Se întâmpla prin 1979, când, după o călătorie cu trenul, am coborât cu o staţie mai devreme, deoarece luasem drept DA semnul făcut de naş cu capul de sus în jos, la întrebarea: Eta Gabrovo?
Târziu am aflat că afirmaţia şi negaţia folosind ca instrument capul e taman pe dos ca la noi. Ceea ce ne uneşte, în schimb, e tăiatul cozii. Simbolul Casei Umorului şi Satirei din Gabrovo este pisica cu coada tăiată. O ştiam din Hagi Tudose-ul lui Barbu Delavrancea, dar românul, puturos genetic, a întârziat s-o înregistreze la OSIM. Noi, în schimb, chinuim de douăzeci de ani un câine căruia nu reuşim să-i tăiem suportul pentru covrigi.
Fabrica de piei, împachetată în haz
Aşadar, dacă vreţi să vedeţi cum umorul & satira pot fi brandul unui oraş, poftiţi în Gabrovo! Oraşul este cel care l-a dat lumii pe celebrul "împachetator" Christo. Probabil inspiraţi de acesta, bulgarii au reuşit să împacheteze în haz o întreagă aşezare. Avant la lettre, adică pe timpul lui Ceauşescu, pardon Jivkov!, au transformat o fabrică de piei într-o ditamai matahala de Dom na Satirata i Humora! Se sparie gândul ce oportunitate am ratat noi cu Casa Poporului!
Inaugurată în 1976, ea s-a bucurat de atenţia şi grija fetei dictatorului Jivkov, Ludmila Jivkova, care a reuşit să facă din ea gazda unor bienale de sculptură, pictură, grafică, ilustraţie, caricatură, film, teatru, lucruri care i-au atras încă de pe atunci renumele de Capitală a Umorului European. Deci, înainte de a intra ei în Europa, a intrat Europa în ei. Bogăţia manifestărilor culturale şi a recepţiilor a ţinut afişul până când tovarăşul Jivkov a trecut la faza de domn.
După o perioadă de tranziţie în care oraşul mai era vizitat de nostalgicii din Est, număraţi-mă şi pe mine, azi putem din nou să plescăim fericiţi, să ne mângâiem pe burtă şi să urlăm în surdină: Este! Românilor aplecaţi spre distrugere le sugerez această destinaţie, declarată nu de mult cea mai curată şi cea mai ecologică zonă bulgărească. Amatorii, dar şi profesioniştii întru profanare vor găsi aici cele mai multe statui gata, gata să se sacrifice. A nu se uita operele din preajma Casei Umorului, reprezentând pe Don Quijote, Sancho Panza şi Charlie Chaplin, toţi evident bulgari sub acoperire, opere realizate de Ghiorghi Chapkanov - bulgar descoperit.
A râde înseamnă a supravieţui
De neneglijat este şi Muzeul de Etnografie din Etar, localitate pendinte de Gabrovo, loc în care veţi constata că veşnicia s-a născut în satul românesc şi a ales, apoi, să trăiască în cel bulgăresc. Ultima chestie care nu trebuie ratată este parada anuală. Este uluitor să vezi cum întreaga regiune gabroveană vine să defileze, de bună voie şi nesilită de autorităţi, sub nobilele idealuri ale satirei şi umorului. Ar fi o lecţie şi pentru sindicatele noastre, repetente atât la prezenţă, cât şi la prestaţie.
Deviza sub care s-au desfăşurat toate ediţiile de până acum este "Lumea a supravieţuit pentru că a ştiut să râdă". Este soluţia pe care o dau şi conaţionalilor mei ajunşi pe mâna scurtă a lui Boc şi a celei lungi băsesciene, de a nu se mai uita înapoi cu mânie şi a merge drept înainte. Cum v-am mai spus: Fericirea e prima la stânga, imediat după colţ! Şi să nu uit. Cei trei piloni care ţin în picioare această megaconstructie sunt condimentul Şarena Sol, salata Şopska şi berea Kameniţa.
La Gabrovo, cu Ion Barbu
Caricaturistul Ion Barbu "simte enorm şi vede monstruos", vorba lui Caragiale. A participat la peste 250 de expoziţii internaţionale, unde a câştigat numeroase premii, iar celor la care a fost prezent în ţara de baştină le-a pierdut numărul. De-a lungul anilor, a încondeiat persoane publice şi personaje în România liberă, Ziua, Academia Caţavencu, Dilema şi Adevărul. A realizat mai multe albume inedite şi a organizat festivaluri unice: Om rău sau primul festival naţional de caricatură pe asfalt. A transformat Petrila, oraşul natal, în literatură.
Nu rataţi!
Aflat la câţiva kilometri de Gabrovo, Muzeul de Etnografie din Etar, care se întinde pe un generos spaţiu în aer liber, este vizitat de străini pe tot parcursul anului. De fapt, pitoreasca instituţie este un complex de arheologie şi etnografie, în care specialiştii au reconstituit specificul lumii rurale bulgăreşti.
La aproximativ 25 de kilometri de oraş, Parcul Balcanic Naţional se întinde pe mai mult de 700 de kilometri pătraţi, care adăpostesc nu mai puţin de 9 rezervaţii naturale. Mai mult de jumătate din flora Bulgariei este reprezentată aici, iar priveliştea este spectaculoasă: pajişti în vârf de munte, stânci în poziţie verticală, prăpastii, canioane, cascade.
Mânăstirea ortodoxă Drianovo, adăpostită în valea unui râu, a fost ridicată în cinstea Arhanghelului Mihail şi supravieţuieşte din secolul al XII-lea. După ce a ars de două ori, după ce a fost devastată de otomani, a fost restaurată în 1845. Însă urgiile nu s-au oprit aici, căci au urmat violenţele răscoalei din aprilie 1876. Totuşi, edificiul continuă se existe.