Cupa Mondială 2010 (20) - Robben şi Robinho

Vicleana Slovacie, cea care a schingiuit Italia, a supravieţuit numai patru zile după suprimarea Eroilor de la Berlin. Pe malul Oceanului Indian, a fost pedepsită la rîndul ei de Olanda lui Robben şi Sneijder, cuplul repudiat acum un an de Real Madrid; cei doi giganţi s-au dovedit a fi suficienţi pentru o victorie imperfectă, dar decisivă (2-1). Isprava Olandei accentuează senzaţia de jenă pentru aventura sudafricană a băieţilor de prăvălie ai lui Lippi.

Aceiaşi slovaci care îl asfixiaseră cu succes pe Pepe la înălţime, la Johannesburg, au fost redimensionaţi la nivelul mării, la Durban, de Echipa Portocalie.

Înduioşător portarul slovac Mucha, cînd pleacă la plimbare pe maidan (cu cheile în buzunar) şi lasă poarta larg deschisă.

Robben joacă à la Robben: se mişcă pe gazon cu graţia unui cuier, dar devine Rudolf Nureyev cînd trage cu piciorul stîng; un stîngaci genial!

Brazilia-Chile, la Johannesburg, pe stadionul Ellis Park (templul rugby-ului sudafrican) a fost un splendid derby sudamerican; nu sîntem de acord cu marele Cruyff (Olandezul Zburător), care a declarat că Chile joacă cel mai frumos fotbal văzut pînă acum în Africa de Sud, dar "la Roja" antrenorului Marcelo Bielsa (El Loco) iese din Turneu cu fruntea sus. În ciuda celor trei goluri primite, Claudio Bravo, portarul cilian, este convingător. Bravo, Bravo!

În prima jumătate de oră, Chile crede că Brazilia doarme... Dar nu ştie că Braziliei nu-i pasă de filozofie, pentru că preferă istoria. E clar însă că nu ne aflăm în faţa unei echipe perfecte. Cel puţin nu încă... Dacă vreţi ceva mai mult, puteţi (re)vedea pe YouTube minunata Brazilie din trecut, alegînd orice versiune, chiar şi cea neînvingătoare (din 1982, de exemplu).

Pentru nostalgici nu lipsesc dovezile: uitaţi-vă la "Alegria do Povo" sau "Mestre do Drible"...

Echipa lui Carlos Dunga e altceva: seamănă cu un film de Quentin Tarantino. Şi este însetată de sînge: dacă îi cedezi un centimetru, înhaţă sute de metri, dilatînd spaţiul. Cele trei vîrfuri aleargă cu o sută de kilometri pe oră; Robinho (nu e un fotbalist, e o iluzie optică) îl vede pe Kakà (frumos şi palid), iar Kakà îl vede, fără să-l privească, pe Luis Fabiano: îl simte, îl miroase.

Brazilia e un fel de Inter Milano cu tricou galben, iar Maicon este aproape tot: Omul-echipă şi Piciorul drept cel mai temut de pe Planeta Fotbal.

Brazilia lui Dunga se preface că nu joacă bine, dar marchează primul gol cu un fundaş, magnificul Juan (din 2007 joacă la AS Roma!)

Luis "O'Fabuloso" Fabiano, cînd nu se împiedică de minge, bagă şi el un gol care-l convinge pe Julio Cesar să-şi facă semnul crucii. Cinica Seleçao are cei mai buni fundaşi din lume: Juan, Lucio şi Maicon (şi cînd te gîndeşti că cea mai bună apărare era cîndva cea a Italiei, cînd mai trăia Cannavaro...)

Brazilia se preface că nu dă spectacol, dar o altă sclipire, de data asta a lui Robinho, rezolvă definitiv situaţia (3-0).

Mă întreb numai de ce Dunga se îmbracă aşa cum se îmbracă... Cineva ar trebui să-i explice cum e treaba cu culorile complementare... Sau poate se îmbracă aşa ca să zică lumea că este, totuşi, un antrenor creativ: cămaşă mov, tricou galben şi giacă de marinar... Şi mă mai întreb: cît poate să alerge Dani Alves? Parcă ar merge pe baterii Duracell...

Toată lumea se distrează, dar (vai!) din tribună lipseşte Mick Jagger... După ce a urmărit SUA (eliminată) şi Anglia (eliminată), suporterii carioca l-au implorat să nu vină la meciul lor (chiar dacă ar fi trebuit, pentru că actuala prietenă a celui mai faimos "Rolling Stone" este braziliană).

Pe 2 iulie, la ora 17, în sferturi de finală, vom vedea Olanda-Brazilia: Robben şi Robinho!


Rezultatele meciurilor de marţi (optimi):

Paraguay-Japonia: 5-3 după prelungiri şi lovituri de la 11 metri (primele la Cupa Mondială 2010); la Pretoria nu au fost suficiente 120 de minute de joc pentru a marca un gol. Portarii Villar şi Kawashima devin protagonişti. O greşeală a lui Komano, un penalty decisiv al lui Cardozo şi echipa Albirroja ajunge în sferturi de finală pentru prima dată în istoria sa, cea de a patra sudamericană printre primele opt echipe din Africa de Sud 2010 (după Argentina, Brazilia şi Uruguay). Asia ne părăseşte; mare păcat să vezi nişte samurai în lacrimi... (Rezumatul meciului aici.)

Spania-Portugalia: 1-0; la Cape Town echipele europene sînt constrînse să se elimine una pe alta. Se joacă pe viaţă şi pe moarte, este vorba despre onoarea Peninsulei Iberice. Pepe portughez e mai bun decît Pepe italian. În cele din urmă, Spania (frumoasă echipă!) se împacă cu Cupa Mondială şi primeşte ca premiu Paraguay în sferturi. Al patrulea gol (offside?) al lui David Villa în Africa de Sud. Sergio Ramos este un Maicon spaniol. Arbitrul argentinian greşeşte mult. Groaznic Campionat pentru vîrfurile de atac Fernando Torres şi Cristiano Ronaldo... Foarte buni cei doi portari, Casillas şi Eduardo! (Rezumatul meciului aici.)