Cupa Mondială 2010 (21) - Uneori aşchia sare departe de gard

Pasiunea pentru fotbal am moştenit-o de mică de la tata, care mă lua cu el pe stadion, la Tîrgovişte. Tot datorită lui ţineam cu Universitatea Craiova. Prima Cupă Mondială de care îmi aduc aminte este cea din Anglia, din 1966; mă uitam la un meci cu mama cînd am aflat că a murit bunica.

În 1970, în Mexic, l-am descoperit pe Pelè. În 1978, în Argentina, ţineam cu Argentina (nu ştiam nimic despre Videla) şi la liceu ne îmbrăcam (sub uniforme) cu tricouri albe şi albastre. În 1982, în Spania, ţineam cu Italia, care a cîştigat a treia sa Cupă; mi-l aduc aminte pe Preşedintele Italiei, bătrînul Sandro Pertini, care îl îmbrăţişa şi îl pupa în tribună pe Regele Spaniei. Am păstrat ani de zile o fotografie de-a lui Pertini care juca cărţi cu fotbaliştii italieni în avionul care transporta Squadra Azzurra de la Madrid la Roma. Aşezaseră Cupa între ei, pe măsuţa avionului.

În 1990, în Italia, am văzut toate meciurile. Îmi aduc aminte că România juca la Napoli.

În 1994, am văzut Cupa Mondială din SUA acasă, la Roma, cu tata, care era grav bolnav (a murit la trei luni după Finală) şi cu Leo, care venise de la Bucureşti. Am pus pe balcon două steaguri: al României şi al Italiei. Am plîns toţi trei la penalty-ul decisiv ratat în Finala cu Brazilia de idolul meu, Roberto Baggio.

În 2002, în Japonia & Coreea de Sud, Italia a fost eliminată de Coreea de Sud (cu cel mai nenorocit golden goal din istoria Cupei), iar Căpitanul de la AS Roma, Francesco Totti, s-a logodit cu actuala lui soţie, Ilary Blasi.

În 2006, în Germania, un alt triumf italian: a patra Cupă Mondială. Lumea s-a revărsat pe străzi după semifinala cu Germania, iar eu n-am să uit niciodată golul lui Fabio Grosso, debutantul perfect, care era desfigurat de fericire, ca Marco Tardelli în 1982. După Finala cu Franţa, şi Cupa ridicată de Fabio Cannavaro, toată Roma a ieşit pe străzi cu steagurile Italiei; am văzut o bătrînă care participa la nebunia generală făcînd şi ea puţin zgomot: izbea o oală cu un polonic şi urla din răsputeri "Italiaaaaaaa!!"...

N-am reuşit (şi sigur este vina mea) să-i transmit "microbul" fetei mele, Giada. Ieri am profitat de faptul că nu se jucau meciuri în Africa de Sud şi am vorbit puţin despre fotbal:

Dana: Cum văd tinerii italieni la Roma Cupa Mondială 2010?
Giada: La televizor. Dacă e prea mic, pe monitoarele imense din Villa Borghese şi Circo Massimo. Sau, dacă vrei şi o bere, la bar, cu prietenii.

Dana: Îţi place fotbalul?
Giada: Mă interesează fotbalul tot atît cît mă interesează migrarea somonilor norvegieni.

Dana: De cînd erai mică mă tot rogi să-ţi explic ce înseamnă o poziţie de offside; ai înţeles, în sfîrşit?
Giada: Da! E atunci cînd un fotbalist trage în poartă, dar în faţa lui sînt apărătorii din echipa adversară... nu, stai aşa, că ăsta e un lucru normal... Deci: e atunci cînd un fotbalist trage în poartă, dar în faţa lui nu sînt fundaşii din echipa adversară... nu, nici aşa... bine, hai că nu ştiu; de fiecare dată cînd cineva încearcă să-mi explice, eu mă gîndesc la altceva şi nu mai prind nimic...

Dana: Cu ce echipă ţii în Italia?
Giada: Hai să zicem că ţin cu AS Roma, dar numai dintr-un singur motiv: mi-au promis prietenii că dacă Roma cîştigă Campionatul mergem trei zile la Ariccia, să mîncăm "porchetta" (purcel copt cu slănină).

Dana: Zi-mi şi mie un fotbalist care-ţi place...
Giada: La Cupa Mondială din Africa de Sud m-am îndrăgostit de Montolivo! El nu ştie încă, dar ne vom căsători de îndată ce o va părăsi pe prietena lui, un top model din Bologna.

Dana: Numele unui antrenor care-ţi place?
Giada: La Cupa Mondială din Germania, acum patru ani, m-am îndrăgostit de Van Basten! Dar nici el nu ştie încă...

Dana: Cine e cel mai frumos fotbalist din lume?
Giada: Ţi-am spus că-mi place Montolivo!... Ar trebui să înţelegi că nu sînt în stare să judec în mod raţional frumuseţea masculină!

Dana: Ce părere ai despre cum a jucat Squadra Azzurra în Africa de Sud?
Giada: Ce să zic, cred că nu era sezonul cel mai potrivit să viziteze ţara; nu sînt obişnuiţi cu frigul... în orice caz, de acum încolo ar trebui să evite alte vizite... ignoranţi cum sînt fotbaliştii, şi cum sîntem noi italienii în general, riscăm să-l confundăm pe Nelson Mandela cu un african care spală geamurile maşinilor la semafoare.

Dana: Cum comentezi meciul Italia-Slovacia?
Giada: Regia şi imaginea erau beton. Cam slăbuţ scenariul...

Dana: Ce părere ai despre Marcello Lippi?
Giada: Mie mi-e simpatic, chiar dacă uneori nu nimereşte conjugarea verbelor...

Dana: Ştii ceva despre Cesare Prandelli, noul antrenor al Naţionalei Italiene?
Giada: Nu, dar dacă e simpatic îl pun pe Facebook!

(Mi se pare că nu se mai poate face nimic... E prea tîrziu... Sau poate nu... Mai încercăm peste patru ani, în Brazilia)