Piaţa Veteranilor ora 9,30 dimineaţa 16. decembrie 2003Merg dezorientată, în căutarea unei gherete unde se copiază chei. S-a întâmplat o dandana cu nişte chei de-ale unui prieten care îşi închiriase nu ştiu ce apartament. De fapt, e fostul meu iubit, dar mi se pare că mi-a lăsat numai sarcini de rezolvat şi reproşuri pe cap. Şi a plecat acasă – în altă ţară, a lui, evident. De-aia mă simt acum atât de străină de casa şi cheia lui.
Continui să merg. Trec printre zecile de tarabe verzi. Mă învârt, am nisip în ochi; de-a dreptul. Ies de sub coviltirul unei tarabe cu multe chestii metalice şi văd un fulg. Mă gândesc repede, ca orice pesimist, că a mai început acum câteva zile şi tot nu a ţinut. Ca multe lucruri din viaţa mea, de altfel.
În fine, mai merg puţin şi văd un fiu de-al lui Romulus care vindea usturoi (cred) şi apoi îl aud: "A-nceput din cer să cadă... Cum era, bă, mai departe? Vă mai amintiţi de la şcoală?"
Înaintez nedumerită. Poate că doar mi s-a părut. Aud Maria Tănase "Cine iubeşte şi lasă".
Mă întorc la intrarea în piaţă. Un tânăr mă îmbie să cumpăr portocale din Cipru. Eu îl întreb de chei. Îmi arată, cu multă amabilitate, drumul şi îmi urează sănătate.
Văd oamenii zâmbind, oprindu-se, privind sper cer. "Aşa! Da, da, da!!! Nu te opri." Aud şi o femeie: "Vine viscol, vine viscol." În sinea mea zic... "eh, crezi că o să ne strici dumneata cheful cu preziceri de-astea!"
Sunt în Piaţa Veteranilor; aia din cartierul Militari, nu alta. Acum ninge în toată regula, cu fulgi măricei, care cad cu repeziciune. Ninge des. Comersanţii strigă după cumpărători...
La copiatorul de chei – închis.
Plec spre casă şi mă gândesc că cineva trebuie să fi uitat să-mi dea cadoul de ziua mea (care tocmai a trecut) şi... iată! Mi l-a dăruit astăzi.