Se zvoneşte / Poimâine

Se zvoneşte

Se zvoneşte: gheaţa polară se topeşte repede.
Să dau crezare: mai poate veni o înfierbântare?
Unde am pus să îngheţe minciunile-mi nenumărate,
unde am exilat să dârdâie faptele despuiate?
Totul e plin de promoroacă, soarele-i înşelător,
pe jumătate îngheţată, ca o focă disperată,
agăţată de marginea unei banchize ce se topeşte
brusc.

Poimâine

Ce aş face dacă mâine ar fi
ultima mea zi?
I-aş chema la mine pe toţi cei pe care i-am iubit,
încă o dată aş recunoaşte cât de mult,
aş implora iertare
dacă am întrecut măsura,
le-aş promite că poimâine
aş iubi sobru,
poimâine aş iubi foarte cuviincios.
Îmi pare rău că acest poimâine n-a mai fost