Se zvoneşte
Se zvoneşte: gheaţa polară se topeşte repede.
Să dau crezare: mai poate veni o înfierbântare?
Unde am pus să îngheţe minciunile-mi nenumărate,
unde am exilat să dârdâie faptele despuiate?
Totul e plin de promoroacă, soarele-i înşelător,
pe jumătate îngheţată, ca o focă disperată,
agăţată de marginea unei banchize ce se topeşte
brusc.
Poimâine
Ce aş face dacă mâine ar fi
ultima mea zi?
I-aş chema la mine pe toţi cei pe care i-am iubit,
încă o dată aş recunoaşte cât de mult,
aş implora iertare
dacă am întrecut măsura,
le-aş promite că poimâine
aş iubi sobru,
poimâine aş iubi foarte cuviincios.
Îmi pare rău că acest poimâine n-a mai fost
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate