22.09.2010
Editura ART
Oskar Pastior
Jaluzelele deschise, jaluzelele închise
Editura ART, 2010

Antologie bilingvă germană-română.
Coordonator: Gabriel H. Decuble.
Traducere din limba germană de Corina Bernic, Gabriel H. Decuble, Alexandru Al. Şahinghian.


Citiţi prefaţa acestei cărţi.

*****
 
Cu un disc de patefon

Singur când eşti pune degetul, lin,
pe spirală şi-ascult-o suind ca pe-un fus,
pân' ce vioara noastră e-a ta pe deplin,
şi măru-ţi întinde ramul, de sus.
Dar braţul opreşte-l în clipa când
miezul mişcărilor noastre-au prins glas.
Auzi-ne-n calmul de-afară păşind
şi luna în mere cum râde cu haz.
(în limba română de Alexandru Al. Şahighian)

Te-a-ntremat, Sofia dragă,

ca un roib ce-am răsgândit
noaptea sus pe Helicon
fleacurile ştiu pesemne
despre folosinţa lor
cât ştie şi domnul Lorenz
când l-am pomenit în faţa-i
iar pudelii harfei sale-s
mult prea singuri pentru foarfec
căci trompeta ta nocturnă
în alaiul împroşcat
chiar şi fără franj de pene
se va frânge ca păpuşa
când te-ncrunţi la mămăligă
(în limba română de Gabriel H. Decuble)

poezia pe bandă de magnetofon are o voce de aur ea

povesteşte despre un omor în timp ce banda rulează cu o voce de
aur ea spune povestea acestui omor vocea de aur este vocea celui
omorât ea povesteşte cum banda mai rulează în timp ce lovitura
peste ureche şi ceafă produce o prăbuşire un horcăit o moarte dar
totul ca într-un film mut pentru că în tot acest timp pe bandă se
aude doar vocea de aur a celui omorât ea povesteşte ca o poezie
aşa încât pe de o parte ar putea apărea impresia că un film mut
este rupt dar muzica merge mai departe pe de altă parte că filmul
mut din sală încă mai rulează aşa încât chiar vezi cum un pahar
alunecă de pe marginea scaunului dar nu auzi cum se sparge la
fel ca receptorul telefonului care se bălăgăne fără să înregistreze
scâncitul pentru că vocea de aur încă mai anunţă ora exactă poezia
pe bandă de magnetofon poartă titlul de basm ineluş-învârtecuş
(în limba română de Corina Bernic)

poezia cu greşeală de tipar constă din greşeli de tipar

înşirate una după alta greşelile de tipar sunt litere semne spaţii
etc greşite sau care lipsesc sau care sunt prea multe sau care nu
au locul corect în spaţiu sau nu se potrivesc cu modelul tipografic
sau sunt pur şi simplu adunate alandala etc dar este teoretic
posibil ba chiar probabil ca în momentul tipăririi unei greşeli de
tipar să se strecoare o greşeală de tipar în acest caz este aproape
improbabil ca greşeala de tipar strecurată să suspende greşeala de
tipar care trebuie tipărită poate doar dacă greşeala de tipar strecurată
este întâmplător deopotrivă identică cu dar şi din punct
de vedere procesual inversă greşelii de tipar care trebuie tipărită
numim rezultatul corectură dar pentru că poezia cu greşeală de
tipar care constă din greşeli de tipar înşirate una după alta trebuie
ca orice poezie să fie tipărită fără greşeli de tipar greşelile de
tipar din care constă ea nu sunt în principiu greşeli de tipar ci text
originar iar greşelile de tipar care se strecoară în timpul tipăritului
nu sunt greşeli de tipar ale greşelilor de tipar ci pur şi simplu
greşeli de tipar iar abia când retipăreşti poezia tipărită cu greşeală
de tipar se pot strecura greşeli de tipar care în cazuri foarte puţin
probabile ar fi corecturi adică unele care ar corespunde cu textul
original deci cu poezia cu greşeală de tipar cu cât mai celebră este
poezia cu greşeală de tipar ceea ce înseamnă cu cât este mai des
retipărită cu atât mai greu este pentru corector să găsească greşelile
de tipar strecurate şi chiar să ia în calcul realizarea unei
corecturi el visează la un text original care constă din corecturi
înşirate una după alta face prea des acest lucru astfel încât există
pericolul ca el să treacă cu vederea o corectură strecurată din greşeală
dar cine este oare apărat în faţa corecturilor în orice caz poezia
cu greşeală de tipar dacă ne referim la cititor este o poezie
foarte fadă deoarece cel din urmă ca cititor pur şi simplu nu dispune
de criteriile estetice strecurate în domeniul procesual resp
nu pate disppune
(în limba română de Corina Bernic)

Frescobaldi

Eu sunt opusul lui sunt. Sunt e opusul
lui este. Opusul meu este
o ceainărie. Împreună cu
opusul meu sunt o casă neterminată a lui sunt
sau o ceainărie a lui este. Nu e deloc
complicat. Este este o ceainărie din Celle.
Fără ceainărie Celle este o casă neterminată.
Opusul lui Celle este un adagio, anume împreună
cu mine într-o casă neterminată. Dar şi cu Bruno.
Împreună cu Bruno Celle este
sistemul lui sunt. Împreună cu mine Bruno
este casa neterminată a lui Scharun. Cu sau
fără Celle un adagio este împreună cu Bruno
o ceainărie a mea fără ceainărie - opusul
este un sistem fără este, doar sunt. Dar eu
nu sunt chiar aşa de complicat ca împreună
cu Bruno în casa neterminată. Fără Celle
ceainăria este în Celle fără este - adică un
adagio a lui sunt sau o casă neterminată fără
opusul ei în opusul fără sistem sau
Bruno fără Bruno în ceainăria care sunt.
(în limba română de Gabriel H. Decuble)

1 comentariu

  • poemele lui Oskar Pastior
    angela baciu, 27.04.2011, 17:40

    sunt minunate, iar antologia merita citita!

Publicitate

Sus