Răzvan Mazilu: oglinzi / mirrors

Citiţi o cronică a acestei cărţi.


Reflectând în fotografii impresionante şapte dintre cele mai recente spectacole în interpretarea lui Răzvan Mazilu, albumul Răzvan Mazilu: oglinzi / mirrors (apărut la Editura Vellant sub coordonarea curatorului Denise Rădulescu) a intrat deja în librării şi va fi lansat oficial la începutul lui octombrie 2010. Volumul reprezintă atât un cadou pentru pasionaţii dansului contemporan, cât şi o continuare a proiectului de susţinere a liceelor de coregrafie desfăşurat de Fundaţia perfoRM.

Primul album de fotografie de dans contemporan din România, Răzvan Mazilu: oglinzi / mirrors construieşte din fotografii şi cuvinte portretul coregrafului şi dansatorului Răzvan Mazilu. Artiştii Mihaela Marin, Egyed Ufó Zoltán, Iulian Ignat, Dinu Lazăr şi Cornel Lazia semnează fotografiile de pe scena şi din culisele spectacolelor incluse în album, în timp ce Alex. Leo Şerban, Maia Morgenstern, Gigi Căciuleanu, Alexandru Dabija, Ioan Tugearu, Philippe Tréhet şi Adriana Babeţi povestesc în paginile cărţii despre întâlnirea lor cu Răzvan. Cartea nu este doar un prilej de a fixa amintirea unor spectacole desfăşurate în perioada 2004-2009, precum Portretul lui Dorian Gray, Un Tango Mas, Simfonia fantastică, Block Bach, Urban Kiss, Umbre de lumină sau Remember, ci şi o oglindă a reinventărilor unui artist complet.

Răzvan Mazilu: oglinzi / mirrors captează arta mişcării unui "aristocrat al dansului", cum a fost numit Răzvan în presa de specialitate. Reflexii ale eleganţei, expresivităţii, rafinamentului şi inteligenţei investite în spectacolele sale, paginile albumului îi vor încânta pe cei care vor zăbovi în lumea de oglinzi a lui Răzvan Mazilu. Proiectul apare în formulă bilingvă (română / engleză) şi le oferă celor care au fost în sală la spectacolele susţinute de Răzvan Mazilu ocazia de a retrăi emoţia întâlnirii cu acesta şi de a aduce spectacolul de pe scenă în propria bibliotecă.

Continuând acţiunile Fundaţiei perfoRM de susţinere a liceelor de coregrafie din România, fondurile obţinute în urma vânzării albumului Răzvan Mazilu: oglinzi / mirrors sunt destinate tinerilor talentaţi care studiază arta dansului, în cadrul campaniei de responsabilitate socială demarată de Răzvan Mazilu în 2007.

"Sunt recunoscător tuturor celor care s-au implicat în acest proiect şi au făcut-o din toată inima. Este un bun pas înainte în eforturile mele de a sprijini liceele de coregrafie şi tinerii dansatori talentaţi din România. Mulţumesc Cameliei Şucu şi Class Living pentru încrederea şi ajutorul generos acordate acestui album. Mă onorează şi mă obligă toate cuvintele frumoase adunate în această carte, mai ales că vin din partea unor artişti şi prieteni ale căror cariere sunt o inspiraţie pentru mine", mărturiseşte Răzvan Mazilu.


Am văzut toate spectacolele lui Răzvan Mazilu de la Dama cu camelii încoace. A spune (sau, şi mai rău, a scrie!) despre Răzvan că este unic este o banalitate. Tot ceea ce ţine de personalitatea lui - în egală măsură flamboaiantă şi discretă - este special şi irepetabil.
Dar ce mi se pare cu adevărat semnificativ este că, de-a lungul timpului, Răzvan a reuşit să rămână el însuşi (amestec misterios de talent excepţional, persona dandy-ambiguă şi narcisism creator) fiind, totodată, mereu altul - în plan artistic. Răzvan este cel mai bun impresar al propriilor succese, dar şi performance-artistul care s-a reinventat cel mai des. Nu este vorba de o simplă (şi banală) evoluţie; este vorba despre un "cameleonism" creativ care a ştiut să prindă, cuprindă şi surprindă, în fiecare moment, aerul timpului cu antenele unei sensibilităţi întotdeauna profunde şi permanent rafinate. (Alex. Leo Şerban)

Colaborarea, prietenia, comunicarea mea cu Răzvan, încrederea mea în Răzvan, nevoia mea de Răzvan... toate astea sunt necondiţionate. Iubirea mea pentru Răzvan şi pentru tot ceea ce, ca un Don Quijote, construieşte Răzvan - sunt lucruri necondiţionate.
El are curajul să încerce neîncercatul, să o ia de la început, să se caute, are ambiţia să îşi ofere o şansă, să ofere celorlalţi o şansă, are nebunia de a se afirma împotriva clişeelor, în pofida drumurilor sigure ale succesului. Are curajul să pornească pe cărări nebătătorite.
Asta înseamnă că are un vis, o stea călăuzitoare. Cărări înşelătoare? Se poate, sunt cărările strălucitoare ale fanteziei, ale visului, ale perfecţiunii. Tânjeşte după perfecţiune, se luptă cu îngerul din el şi din ceilalţi. (Maia Morgenstern)

De curând am auzit la radioul public pentru melomani o tânără prezentând muzica lui Rameau ca fiind "o muzică ce sugerează mişcări ale corpului". Am râs o vreme, apoi am întors fraza pe dos şi am lipit-o de amintirile mele de la repetiţiile cu Răzvan. Întotdeauna mă minunez cum dintr-o suită de mişcări ale trupului, uneori mecanice, ţâşneşte la un moment dat emoţia. Clipa aceea mă surprinde de fiecare dată şi îmi umple ochii de lacrimi. Cred, aproape cu invidie, că Răzvan poate exprima prin dans orice. Mai ales compasiunea. (Alexandru Dabija)