24.04.2003
S-a lansat la editura Paralela 45 o carte eveniment: Naked lunch a lui William Burroughs, în traducerea fericită a lui Sorin Gherguţ. Autorul, contemporan cu Allen Ginsberg, Laurence Ferlinghetti, Jack Kerouac şi Lucien Carr, este unul dintre spiritele generaţiei ce exercită încă o fascinaţie demonică: generaţia Beat.



"Beat" de la beatific, stare indusă prin drog, sex sau meditaţie transcendentală, dar şi beat de la "uzat" şi "hăituit", termenul a fost lansat de Jack Kerouac în a sa On the Road, apărută în 1957. Generaţia Beat s-ar reduce la câteva trăsături esenţiale: sexualitate şi homosexualitate dezlănţuită, aplecare către sectele orientale, război convenţiilor sociale şi morale, cultivarea iraţionalului, demoniacului. Burroughs ajunge la forma extremă a formulei Beat. Este reflectarea artistică a unei forme extreme de existenţă. Asumându-şi homosexualitatea, Burroughs face din libertinaj aproape o religie. În 1985 îi apare romanul Queer, multă vreme rămas fără editor din pricina exhibiţionismului scandalos. Iată câteva mostre de profetism negru: "Nu există linie de demarcaţie între lumea reală şi cea a mitului şi simbolului. Obiecte, senzaţii, lovesc cu impactul halucinaţiei." "Nebunia este confuzia nivelurilor realităţii... Nebunia nu înseamnă să ai halucinaţii ci să confunzi nivelurile." "Am sentimentul copleşitor că mă aflu în afara oricărui context social." În tot acest balamuc fără repere, un reper e prietenia: "Mi-e atât de dor de tine încât absenţa ta îmi dă în răstimpuri o durere acută. Nu mă refer la sex. E ceva legat de felul cum scriu." (Burroughs către Allen Ginsberg).

În Figuri ale alterităţii, o carte scoasă la editura Paralela 45 care pune problema unei filosofii a drogului, Jean Baudrillard afirmă că este vorba despre o călătorie siderală în câmpul alterităţii: "Drogul este o călătorie, dar una psihodramatică, dacă putem spune aşa, e psihodrama călătoriei. Iar această călătorie nu este nici excentrică, nici exotică, etc., ea nu cunoaşte un altul, ci este totul. E călătorie care implodează în cele din urmă. Ea involuează în sine însăşi, se parcurge pe sine, iar orbita ei se restrânge la creierul, la capul sau la corpul drogatului. În realitate, această călătorie nu mai trăieşte decât din alterarea de sine. Nu mai există altul, nu mai există decât o sumă de alterări interioare şi de alterităţi interioare extreme, vitale, în care subiectul nu se mai smulge propriei sale vieţi. Dimpotrivă, el involuează complet în această viaţă şi este aservit propriei sale psihodrame." Totuşi, la Burroughs alterarea interioară are altă semnificaţie, nu e o involuţie ci o revoluţie, e provocată, indusă, iubită, dorită. Mistica e la o aruncătură de băţ.


Proza lui Burroughs e alcătuită din frânturi de senzaţional, grotesc, halucinaţii nevrotice, fantezii homo, tot acel dreck, (cuvânt provine din idiş, desemnează gunoiul şi mirosul urât). Versuri ale lui Burroughs au fost puse pe muzică de Kurt Cobain, înregistrând trecerea de la gustul pentru jazz la cel pentru rock, mişcarea muzicală contemporană manifestărilor Beat în literatură. (Citiţi pentru detalii şi articolul Clarei Nicollet, William Burroughs - dincolo de literatură)

La intersecţia dintre psihiatrie, literatură şi film, Prânzul dezgolit aminteşte deopotrivă de romanul lui Ken Kissey (Zbor deasupra unui cuib de cuci), de pornografia hardcore sau de Trainspotting, un roman şi un film excepţional dar la fel de greu de digerat de "stomacurile sensibile", cu o expresie folosită de Allen Ginsberg în apărarea cărţii la procesul intentat pentru obscenitate în 1965 (Citiţi pentru amănunte mărturia integrală a lui Allen Ginsberg). Prânzul dezgolit e o carte despre Dependenţă înţeleasă ca fund al iadului omenesc şi culme a ticăloşiei. Tonul este de cinism rece şi hiperlucid, de disecţie. Experimente cu neuroleptice, conştient duse până la catatonie şi schizofrenie sune descrise sec, în stil de tratat: "Până când vom dispune de o cunoaştere mai precisă a electronicii creierului, drogurile rămân un instrument esenţial al interogatoriului în asaltul său asupra identităţii personale a subiectului poate fi adus într-o stare de depresie profundă prin administrarea în doze mari de benzedrină timp de mai multe zile. Psihoza poate fi indusă prin doze mari, continue, de cocaină sau demerol sau prin suprimarea bruscă a barbituricelor după o administrare prelungită. El poate fi făcut dependent de dihidrooxiheroină şi supus apoi privării (acest compus e de cinci ori mai puternic decât heroina în inducerea dependenţei, iar privarea proporţional mai severă.")

Indivizii supuşi unor astfel de disecţii şi lobotomii nu mai au nimic omenesc. Ei sunt un fel de cyborgs, aşa cum spune o teoreticiană americană (Rosi Braidotti), că va evolua omenirea, doar că maşinăria omenească descrisă de Burroughs e rezultatul degenerat alunei lumi îndrăcite de experienţe psihedelice: "studiul maşinilor de calcul ne învaţă mai multe despre creier decât am putea afla prin metodele introspective. Omul occidental se exteriorizează sub formă de gadgeturi. Ţi-ai tras vreodată cocaină în creier? Ţi se duce direct în creier, activând conexiuni ale plăcerii în stare pură. Plăcerea morfinei e în viscere. După o injecţie, asculţi ce se-ntâmplă-n tine însuţi. Daca cocaina este electricitate în creier, şi nevoia de cocaină este numai a creierului, o nevoie fără corp şi fără senzaţie. Creierul încărcat cu coca e un biliard electric dement, lansând lumini roz şi albastre de orgasm electric. O maşină de calcul ar putea simţi plăcerea cocainei, agitaţiile dintâi ale unei vieţi hidoase de insectă. Foamea de cocaină durează doar câteva ore, atâta timp cât circuitele C sunt stimulate. Evident, efectul cocainei ar putea fi produs de un curent electric care i-ar activa circuitele."

Ritmul precum şi formula narativă a acestei cărţi copiază parcă demenţa drogului, este o povestire rapidă, angoasantă şi cu mişcări halucinante, plăcerea intensă de a citi această carte te face să te întrebi speriat despre plăcerea de a experimenta tu însuţi bolgiile lumii moderne, ale lumii New Age şi narcozei insidioase în tonuri de roz electric, lumea simulacrelor lui Baudrillard. Romanul lui Burroughs e de un gotic de altă factură, un gotic postmodern ce combină SF-ul, uneori infraliteratura şi tratatele de psihiatrie cu formula distopiilor (teritorii simbolice - Anexia, Libertia), rezultatul fiind cel mai sumbru posibil.

Uneori delirul argotic (şi ce provocare pentru traducător!) face textul ilizibil. Rămâne doar o dezlânare scatologică, manifestarea cea mai firească a lipsei de cenzură mentală şi a detracării, devenită subiect de roman. Adicţia nu e doar faţă de drog. Există o adicţie a tuturor faţă de ceva, într-o perpetuă Algebră a Nevoii despre care Ginsberg spunea că include şi controlul instituţiilor asupra indivizilor, Dependenţa noastră, a tuturor, faţă de ceva.


(William Burroughs, Prînzul dezgolit, traducere si note de Sorin Gherguţ, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2002)

PS: Citiţi un fragment din această carte

Citiţi cronica Clarei Nicollet despre viaţa lui Burroughs


****

Tabel cronologic

1914 - 5 februarie Se naşte la St. Louis, în statul Missouri, William Seward Burroughs, al doilea fiu al Laurei Lee şi al lui Mortimer Burroughs. Bunicul său patern, William Burroughs, este cel care pus la punct maşina de calcul Burroughs. Fără a fi propriu zis inventatorul ei, el a descoperit dispozitivul prin care aceasta a putut fi făcută să funcţioneze. A fondat Corporaţia Burroughs, producătoare de maşini de calcul (care va deveni, în 1980, în urma unei fuziuni, compania Unisys). A murit la 43 de ani, înainte de naşterea scriitorului. Fiecare dintre cei patru copii ai săi a moştenit acţiuni în valoare de aproximativ 100.000 USD. Sfătuiţi de executorii testamentari, moştenitorii le vor vinde. La insistenţele soţiei, tatăl scriitorului va păstra totuşi cîteva acţiuni a căror valoare se va ridica, în 1929, la 200.000 USD. Familia va vinde aceste acţiuni chiar înainte de Marea Criză. Tatăl, proprietar al unui magazin de geamuri şi sticlă, va deţine şi o afacere în domeniul grădinăritului. Familia, înstărită, fără a fi extrem de bogată, va continua să îl susţină financiar şi după absovirea studiilor universitare. Mama, originară din sud, este unul dintre cei 13 copii ai unui pastor metodist. Burroughs va aminti, într-un interviu, despre unul dintre unchii săi dinspre mamă, Ivy Lee, ajuns consilierul de imagine al lui Rockfeller.

După cum va declara într-un Prolog la una din ediţiile romanului semiautobiografic Junkie, primele amintiri sînt legate de teama de coşmaruri. În copilărie, suferă de halucinaţii. În jurul vîrstei de şapte ani, se mută într-o suburbie izolată. Conform propriilor mărturii de mai tîrziu, la şcoală şi în relaţiile cu ceilalţi copii este timid. De la vîrsta de 8 ani datează prima încercare literară, intitulată Autobiografia unui lup. La 13 ani citeşte şi este puternic impresionat de volumul autobiografic al unui spărgător şi dependent de droguri, Jack Black, intitulat You Can't Win. Din această perioadă datează primele manifestări ale atracţiei sale către criminalitate.

1926 - Se naşte Allen Ginsberg, figură definitorie a Generaţiei Beat, cel care îi va fi, începînd de la jumătatea anilor '40, prieten şi susţinător.

1929 - Publică în revista şcolii, John Burroughs Review, un scurt eseu intitulat Personal Magnetism. Cu un an înainte, interesul său pentru chimie a fost la originea unei explozii după care a trebuit să rămînă internat şase săptămîni. Este trimis la Ranch School, în Los Alamos, New Mexico, cu speranţa că astfel îşi va ameliora starea fizică (localul în care învaţă va fi rechiziţionat de guvern, în timpul războiului, ca bază pentru producerea bombei atomice).

1931 - Revine la St. Louis. Printre scriitorii citiţi în adolescenţă se numără Oscar Wilde, Anatole France, Baudelaire, Gide.

1932-1936 - Studiază literatura engleză la Harvard. În ultimul an are prima experienţă homosexuală, în urma căreia se îmbolnăveşte de un sifilis pe care-l va trata la New York.

1936-1937 - Călătoreşte în Europa. Asistă la Viena la cursuri de medicină. Se căsătoreşte cu Ilse Klapper, o evreică austriacă, pe care o ajută să emigreze în S.U.A., după anexarea Austriei de către Germania hitleristă. Este martor la ascensiunea nazismului, care îl şochează.

1938 - Începe la Harvard un program de studii aprofundate de antropologie. Viaţa academică îi displace; conform spuselor dintr-un interviu acordat în 1965, ceea ce îi repugnă este atmosfera pe care o descoperă în acest mediu, cu intrigile din facultate şi "cultivarea şefilor de catedră". Va locui la Chicago şi apoi la New York. Continuă să primească, din partea părinţilor, 200 USD lunar. Timp de un an, este copy-writer la o agenţie de publicitate din New York. Din 1938 datează primul său text literar, scris împreună cu un prieten de la Harvard, Kells Elvins, intitulat Twilight's Last Gleaming. Aici apare pentru prima oară Dr. Benway, personaj central, mai tîrziu, în Prînzul dezgolit.

1939 - Îşi retează voluntar o falangă de la un deget. În prefaţa de la Junkie va explica acest episod, descris drept "un moment Van Gogh", prin dorinţa de "a impresiona pe cineva care îl interesa atunci". Conform unor biografi, dus la psihiatru de psihanalistul său din acea perioadă, îi va spune că s-a mutilat la o ceremonie de iniţiere într-un trib indian. În urma acestui gest stă o vreme într-un spital psihiatric.

1940 - Se întoarce la St. Louis şi ia lecţii de zbor.

1942 - E mobilizat în armată. Lăsat la vatră în septembrie, se angajează lucrător la o firmă de deparazitare din Chicago. Pînă la sfîrşitul războiului, practică diverse alte ocupaţii: barman, detectiv particular, reporter ş.a.

1944 - Îl întîlneşte pentru prima oară pe Allen Ginsberg, personalitate marcantă a ceea ce va fi Generaţia Beat. Ginsberg îşi începuse de curînd studiile la Universitatea Columbia. În aceeaşi perioadă îi cunoaşte pe Jack Kerouac - celălalt autor definitoriu pentru Generaţia Beat, care îi va da şi numele, Herbert Huncke, erou al aceleiaşi generaţii, precum şi pe Joan Vollmer Adams, cea care îi va deveni soţie. Este introdus în acest grup de Lucien Carr, un prieten din St. Louis. Mai vîrstnic decît Ginsberg şi Kerouac (născut în 1922), Burroughs are asupra lor un ascendent. Intră în contact cu mediile interlope. În august, Lucien Carr îl ucide, în legitimă apărare, pe David Kammerer, din acelaşi grup. Burroughs şi Kerouac, martori, sînt arestaţi pentru că nu au informat autorităţile.

1945-1946 - Scrie, împreună cu Jack Kerouac, un roman poliţist, And the Hippos Were Boiled in Their Tanks, rămas nepublicat. Burroughs va continua să menţioneze povestirea scrisă în colaborare în 1938 drept singura sa producţie literară înainte de Junkie. Cumpără bunuri de furat, inclusiv morfină. În acest context ajunge dependent de opiacee. Joan Vollmer devine, sub influenţa lui Kerouac, dependentă de benzedrină. E internată apoi în urma unei psihoze cauzate de consumul de amfetamine.

1946 - Este arestat, în aprilie, pentru procurare frauduloasă de narcotice. Divorţează de Ilse Burroughs. Se mută în Texas împreună cu Joan Vollmer şi cu fiica ei dintr-o căsătorie anterioară. Întemeiază o fermă, cultivînd portocale, bumbac şi marijuana. Prietenul lui Burroughs, Kells Elvins, li se alătură.

1947 - Se căsătoreşte cu Joan Vollmer. La 21 iulie se naşte fiul lor, William S. Burroughs III. În august sînt vizitaţi de Allen Ginsberg şi Neal Cassady.

1948 - Se mută, împreună cu familia, la New Orleans. Este vizitat aici de Cassady şi Kerouac, momentul fiind descris în romanul-cult al acestuia din urmă, On the Road.

1949 - Este arestat pentru posesie de droguri. Din cauza problemelor cu legea, se refugiază împreună cu familia în Mexic. Vollmer îi va tolera homosexualitatea.

1950 - La îndemnul lui Kells Elvin, care îl vizitează în cursul primăverii, începe să lucreze la Junkie, pe care îl va termina în decembrie.

1951 - 6 septembrie Îşi împuşcă accidental soţia. Tragedia se petrece în timp ce încerca să vîndă un pistol unui prieten. Conform unei versiuni larg vehiculate despre acest incident, Burroughs a încercat să-şi demonstreze abilităţile de ţintaş, punînd în scenă, cu concursul lui Vollmer, celebra scenă din legenda lui Wilhelm Tell (cu un pahar de şampanie în locul mărului). Burroughs a negat această versiune, perpetuată totuşi în biografiile sale consacrate. După 13 zile petrecute în arest şi plata unei amenzi pentru omor prin imprudenţă, va fi pus în libertate. Episodul are, conform propriilor spuse, un rol esenţial în cariera sa literară ulterioară. El va pune accidentul pe seama posedării sale de către un "spirit malefic" (Ugly Spirit). Această afirmaţie poate fi situată în contextul credinţei sale că "nimic nu se întîmplă de la sine" şi că "toate evenimentele sînt produse de o voinţă". El va declara mai tîrziu: "Trebuie să admit concluzia teribilă că nu aş fi devenit niciodată scriitor, dacă nu ar fi fost moartea lui Joan." În acest sens, el va descrie scrisul drept o "eliberare".

1953 - Călătoreşte în America de Sud, în căutarea unei plante halucinogene numite Yage. Scrisorile pe care i le trimite lui Ginsberg despre această experienţă vor fi publicate mai tîrziu în The Yage Letters. Elemente din acest voiaj se vor regăsi şi în The Ticket That Exploded şi Soft Machine, volume din trilogia denumită Cut-up. Este publicat Junkie, sub pseudonimul William Lee, în urma eforturilor lui Allen Ginsberg şi datorită concursului poetului Carl Solomon, redactor la Ace Books şi fost coleg de salon cu Ginsberg la Institutul Psihiatric din New York. Editura introduce numeroase note şi o prefaţă în care se delimitează de afirmaţiile lui Burroughs despre diverse droguri. Burroughs va scrie, la cererea editurii, un prolog în care va arăta că provine dintr-o familie distinsă şi va încerca să explice cum poate ajunge narcoman un "cetăţean normal". Prima ediţie a cărţii va fi vîndută "la pachet" cu o carte despre droguri scrisă de un fost agent de la Narcotice.

1954 - Se mută în Maroc, la Tanger (aflat pînă în 1956 sub administrare internaţională). Îl cunoaşte pe Paul Bowles. Se împrieteneşte cu Brion Gysin, poet şi pictor, care va juca un rol important în creaţia sa.

1955 - Începe lucrul la Naked Lunch.

1956 - Este vizitat de Kerouac, de Ginsberg şi de parterul acestuia, poetul Peter Orlovsky. Kerouac îl ajută să-şi dactilografieze şi să ordoneze notele care stau la baza volumului Naked Lunch. Începe, la Londra, o cură pentru dezintoxicare cu apomorfină, substanţă despre care va spune că este singurul tratament eficace împotriva dependenţei de opiacee.

Ginsberg publică poemul Howl, considerat prima operă importantă a Generaţiei Beat. Ediţia, apărută la Editura City Lights a altei figuri centrale a generaţiei, poetul Lawrence Ferlinghetti, este confiscată iniţial de autorităţi, sub acuzaţia de obscenitate. În procesul care urmează, acuzaţia este respinsă, instanţa apreciind că poemul are o importanţă literară.

1957 - Apare, după şase ani de respingeri din partea editurilor, romanul On the Road al lui Jack Kerouac. Cartea a fost scrisă în trei săptămîni (potrivit teoriei lui Kerouac privind "scrierea spontană"), pe baza celor trăite de autor în decursul unei călătorii, împreună cu Neal Cassady, prin Statele Unite. Succesul este enorm, romanul devine obiectul unui cult şi se vinde în sute de mii de exemplare.

1958 - Burroughs se mută la Paris. Locuieşte, cu Brion Gysin, la Beat Hotel.

1959 - Naked Lunch este publicat la Paris, de Maurice Girodias, la Olympia Press. Conducerea Universităţii din Chicago interzice publicarea unor fragmente din Naked Lunch în Chicago Review. Redactorii demisionează şi fondează revista literară Big Table. Poşta din Chicago confiscă prima ediţie a acesteia, în care apar extrase din Naked Lunch, pe motiv de obscenitate. Instanţa decide că acuzaţia nu are temei.

Brion Gysin descoperă tehnica "decupajului" - cut-up, care va fi folosită de Burroughs, printre altele, în Soft Machine şi Nova Express. Procedeul este, de fapt, o reinventare a reţetei dadaiste de creare a unui text (decuparea şi alăturarea mecanică aleatorie a cuvintelor), decupajul "cut-up" vizînd însă, în general, structuri frastice mai mari decît unitatea lexicală. Dacă aleatoriul este comun celor două "reţete", o diferenţă provine din valorizarea, la Burroughs, a sensului textelor rezultate.

1961 - Se întoarce în august la Tanger. Împreună cu Ginsberg, face cunoştinţă cu Timothy Leary (psiholog american, adept al folosirii drogurilor halucinogene - în special LSD - şi erou al mişcării contraculturale din anii '60). La îndemnul lui Leary, încă angajat în acea vreme la laboratorul de psihologie de la Harvard, consumă "ciuperci sacre", experienţă despre care Burroughs păstrează o amintire dezagreabilă.

Revista Floating Bear este confiscată de autorităţile poştale, textul lui Burroughs Roosevelt after Inauguration, din cuprinsul acestuia, fiind considerat obscen. Va fi publicat mai tîrziu în The Yage Letters.

Apare The Soft Machine, primul roman din trilogia Cut-up, care mai include The Ticket That Exploded (1961) şi Nova Express (1964).

1962 - Naked Lunch apare la Grove Press.

1962-1963 - Editorul este citat în două procese, la Boston şi Los Angeles, în care se cere cenzurarea cărţii pe motiv de obscenitate. Înainte de Naked Lunch, editura cîştigase două procese similare vizînd romanele Amantul doamnei Chatterley al lui D.H. Lawrence şi Tropicul Cancerului de Henry Miller. Aceste cazuri vor fi folosite de apărare în dosarul Naked Lunch. Publicarea cărţii lui Burroughs a fost amînată intenţionat pînă după cîştigarea proceselor respective.

1965 - La Los Angeles, cazul este închis, cu o soluţie favorabilă cărţii. La Boston, Naked Lunch este declarat obscen. Editura declară recurs.

Încetează din viaţă Mortimer Burroughs, tatăl scriitorului.

1966 - William Burroughs se întoarce la Londra.

Curtea Supremă a Statului Massachusetts răstoarnă decizia de la Boston, după un proces în care printre martorii apărării se numără Norman Mailer, Allen Ginsberg şi Norman Holland. Într-o carte conscrată tribulaţiilor juridice ale romanului, Michael Barry Goodman va scrie că "Prînzul dezgolit şi-a cîştigat însuşirea unică de a fi fost ultima lucrare literară cenzurată de academie, de poşta americană, de serviciile vamale ale S.U.A. şi de autorităţile statale şi locale".

Apare Soft Machine.

1969 - Moare, bolnav de alcoolism, Jack Kerouac.

1970 - Încetează din viaţă mama scriitorului.

Apare The Job and The Last Words of Dutch Schultz.

1971 - Apare The Wild Boys.

1973 - Apare Exterminator.

1974 - Se întoarce şi se stabileşte la New York. Ţine prelegeri şi participă la lecturi publice. Îl întîlneşte pe James Grauerholz, cel care va îl va însoţi şi sprijini, ca manager personal, pînă la sfîrşitul vieţii.

1975 - Se mută în "The Bunker", o locuinţă fără ferestre din 222 Bowey, intrată apoi în legendă.

Apare Ports of Saints.

1978 - Are loc, la New York, The Nova Convention, manifestare în onoarea scriitorului.

Apare The Third Mind.

1981 - 3 martie Se stinge, după o ciroză, Bill Burroughs, fiul scriitorului.

William Burroughs se mută cu Grauerholz în Lawrence, Kansas.

Apare Cities of Red Light.

1982 - În mai, William Burroughs este primit în Academia Americană şi în Institute of Arts and Letters.

1983 - Moare Mortimer, fratele scriitorului.

1984 - Apare The Place of Dead Roads.

1985 - Apar The Adding Machine şi Queer.

1986 - Moare prietenul său Brion Gysin.

Apare The Cat Inside.

1987 - Apare The Western Lands. Burroughs expune tablouri la Galeria Tony Shafrazi din New York.

1989 - Este publicat Interzone. Scriitorul apare în filmul lui Gus Van Sant Drugstore Cowboy, în rolul unui bătrîn preot toxicoman.

1990 - Apare Blade Runner.

1991 - Este supus unei intervenţii pe cord, suportînd un by-pass triplu.

1992 - Se lansează filmul Naked Lunch, adaptare după carte a regizorului canadian David Cronenberg.

1993 - Apare CD-ul The "Priest" They Called Him, pe care textul şi vocea lui Burroughs sînt însoţite de muzica lui Kurt Cobain, starul formaţiei rock Nirvana.

1995 - Apar Ghost of Chance şi My Education.

1996 - Lucrările sale plastice sunt expuse la festivalul Ports of Entry al Muzeului de Artă al oraşului Los Angeles.

1997 - 5 aprilie Moare Allen Ginsberg.

2 august William Burroughs încetează din viaţă la Lawrence, în Kansas, a doua zi după un atac de cord.

0 comentarii

Publicitate

Sus