De-aş mai fi stat, perfect,
să plec încă n-am fost gata.
Bunici, veri lungi...
s-a dus cu cireşele amare,
deşi n-am vrut,
m-a luat cu lopata.
Ha! E imposibil!
Final n-are cum să fie!
Creta de l-al meu şotron
nu-nchide bucla la opt,
ea zboară la o mie!
Era infinit multicoloră, spunea o poveste
despre cazemate şi eroi
într-un castel zâmbit.
A mâzgălit trotuare cât i-a fost permis să spere,
dar acum, adult, s-a terminat subit.