Un sărut. Un sărut pe care l-am visat înainte de a se întâmpla. Ca în visul cu pricina, buzele ni s-au atins uşor, apoi s-au depărtat, ca şi cum s-ar fi întâlnit întâmplător, ca doi cunoscuţi pe o stradă. Apoi iar buza mea de jos s-a plimbat peste buza lui de sus, ca într-un dans, apoi pieptul mi s-a inundat de o căldură pe care o recunoşteam. O trăisem în vis.
Surpriza pe care am făcut-o părinţilor la aniversarea a 33 de ani de la căsătorie. Am plecat cu sora mea la Piteşti, încărcate cu tort cu căpşune şi lumânări. A fost pentru prima oară când am mers cu "ia-mă nene". Şi când am apărut amândouă aproape de miezul nopţii la uşa părinţilor cu tortul în braţe şi lumânările aprinse.
Întoarcerea acasă din Madrid. Pentru prima oară în patru ani de colindat prin Europa, am simţit cât de bine-i acasă. La aeroport m-au aşteptat sora mea, cu un zâmbet cât casa şi prietena mea, Bianca, cu portbagajul plin de trandafiri de lemn. Erau amândouă nedormite şi vesele, iar eu tare bucuroasă că voi sta cu oamenii mei dragi la taclale, că ajung în patul meu, că dorm pe perna mea rotundă cu flori bej, că beau ceai din cana mea cu Winnie the Pooh şi că totul îmi e familiar.
Un cadou neaşteptat de ziua mea. Şi emoţionat. Prietenul meu spaniol, Oscar, mi-a compus o melodie într-un local de repetiţii, în Madrid. Pentru cei 26 de ani ai mei. Un bas însufleţit. Şi mi-a trimis-o pe email, deşi ar fi vrut să o posteze pe facebook, dar nu ştia cum.
Întâlnirea cu prietena mea, Cristina, în Madrid. Cristina lucrează ca stewardesă în ţări arabe. A cerut o cursă la Madrid ca să mă vadă. Am povestit la un tinto de verano (vin roşu cu suc), am făcut poze cu cel mai gras Spiderman din lume în Plaza Mayor, am mâncat în piaţa San Miguel şi ne-am odihnit pe iarba din faţa Palatului Regal. Am reuşit chiar să-i fac o fotografie în timp ce ţopăia de bucurie.
Colinde de Crăciun. Multe colinde de Crăciun, peste 2 GB de colinde de Crăciun, primite de la Cristi, un prieten drag din Londra. Care m-au inspirat la împodobirea bradului. Şi care m-au făcut să fredonez în fiecare zi.
O carte. Osho, Inteligenţa - reacţionează creativ la prezent, în care am găsit nişte idei simple, despre inteligenţă si spiritualitate, pe care cumva le intuisem demult, dar nu puteam să le pun în cuvinte.
O pernă mov - cadou de la sora mea, pe care o să fac cele mai reuşite meditaţii, pe care o să dorm excelent şi o să visez ploi aurii.
O jumătate de oră de patinat. Bine, recunosc, e mult spus patinat. Mers pe gheaţă, sau mai bine zis, încercare de menţinere de a echilibrului. "Profesoara" mea m-a sfătuit să nu mai dau din picioare frenetic, de frică să nu cad, ci să păşesc încet şi să mă las să alunec. O rezoluţie bună pentru 2011.
***
PS: Topurile anului 2010 şi / sau dorinţele voastre pe 2011 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.