Am deschis televizorul din ce în ce mai rar, până nu l-am mai deschis deloc, în schimb, toate aparatele mele de radio (acasă, în maşină şi MP3-ul) au fost deschise, non-stop, pe Radio România Muzical şi am ascultat muzică, muzică şi iar muzică.
Am citit, de-a valma, beletristică, memorialistică, jurnalistică, filosofie şi eseuri, mai mult de un volum pe săptămână. I-am descoperit pe Amos Oz (de care m-am îndrăgostit de-adevăratelea şi din care am citit tot ce-am găsit editat în ţară) şi pe Robert Musil (Omul fără însuşiri) şi l-am recitit pe Canetti cu Orbirea şi trilogia autobiografică. Am observat că-mi plac foarte tare prozatorii evrei în care am găsit consistenţă şi un farmec deosebit al cuvântului.
Spre deosebire de ceilalţi ani, am alcătuit o listă a lecturilor mele, mai mult de curiozitate, ca să ştiu cam cât spor am la citit. Am mai citit, fără discriminare, Herta Muller, Matei Florian, Octavian Paler, Anna Politkovskaia, Ţvetan Todorov, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Nicolae Steinhardt, Steinbeck, Kafka, Th. Mann, Naipaul, Pamuk, Vargas Llosa, Joyce, Strindberg, Jung, Ortega Y Gasset, Matei Călinescu, Sorin Lavric şi alţi câţiva. Dar, cel mai mult, l-am gustat pe Amos Oz, la a cărui Cum să lecuieşti un fanatic am lăcrimat copilăreşte, de emoţie. În ultima săptămână a anului am citit capitolul despre Ecleziast din Vechiul Testament care mi s-a părut extraordinar prin modul în care relativizează existenţa şi zbaterile omeneşti. Privind retrospectiv la titluri şi autori, am constatat că lista a fost bună, scuzaţi parafrazarea!
Pentru că sunt comodă, n-am ieşit prea mult din casă, dar am fost la patru-cinci concerte la Sala Radio şi la Ateneu, în toamnă, după deschiderea stagiunilor. M-am bucurat că am reuşit, în sfârşit, să prind Romanian Piano Trio în Bucureşti.
Spre deosebire de alţi ani, n-am părăsit ţara decât o dată, cu treburi de serviciu.
M-am întâlnit cu mulţi prieteni şi colegi de facultate, mi-am făcut timp să mă bucur de viaţă şi de micile plăceri ce derivă din prietenie şi împărtăşirea ei. Mi-am încheiat ultima zi a anului şi am început-o pe prima a noului an citind Amor intellectualis, şi ce bine mi-a fost! A! Şi-am ţinut închis televizorul de Revelion!
Au fost şi cîteva ezitări în anul trecut, dar, who cares, doar v-am spus că am văzut partea plină a paharului!
O fi mult, o fi puţin?!? Chiar nu ştiu! Cu siguranţă, mi-a fost bine!!!
***
PS: Topurile anului 2010 şi / sau dorinţele voastre pe 2011 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.