Farmazoane din stirpea lui Gabriel García Márquez

Citiţi un fragment din această carte.

*****

Farmazoane din stirpea lui Gabriel García Márquez

Am tânjit după Inima cusută şi Carole Martinez de când Daniel Nicolescu a prezentat romanul, prompt şi cuceritor chiar aici, în paginile Ziarului de duminică, născocind un titlu fabulos - "Broderii pe cord deschis", pe care sunt sigură că autoarea l-ar fi adoptat.

Am bănuit eu că realismul magic nu s-a epuizat, că Isabel Allende n-ar fi singura urmaşă pătimaşă a lui Gabriel Garcia Marquez.

Surpriza vine de unde nici nu ghiceşti: o scriitoare franceză, profesoară în viaţa cotidiană, cu ascendenţă spaniolă, cum arată numele de familie, devine favorita librarilor francezi în 2007, reuşind să cucerească marele public: Inima cusută este împodobită cu multrâvnita banderolă roşie, coroniţă de premiant cu care faimoasa Editură Gallimard scoate în faţă pe autorii care s-au bucurat de succes.

Scris la persoana I, de Soledad, romanul narează istoriile unei stirpe de femei înzestrate de generaţii întregi cu puteri magice: odată cu primul sânge, fetele trec printr-o iniţiere stranie - învaţă incantaţii şi rugăciuni, prin care capătă stăpânire asupra vieţii şi morţii, au de trecut şi o probă a răbdării de nouă luni, până când misteriosul cufăr, transmis şi el pe linie feminină, "coace" darul hărăzit fiecăreia.

Marele personaj al romanului este Frasquita, copilă supusă iniţierii, înzestrată cu harul croitoriei şi al broderiei, cufăraşul ei a dat la iveală după nouă luni trusa de ace, mosoare în toate culorile. Tânăra îşi şlefuieşte talentul concurând natura, pentru că brodează aripi de fluture, îşi coase rochia de mireasă cu atâta măiestrie încât sărăceşte satul de frumuseţe şi iscă asemenea duşmănie, că privirile sătenilor îi ofilesc frumuseţea.

Nenorociri şi miracole se ţin lanţ, iar soţ şi soţie trăiesc aventuri stranii, toţi copiii se nasc în mod neobişnuit. José se retrage între orătăniile curţii, aşa că una dintre fiice se naşte cu pene, cloceşte un ou roşu din care iese un cocoş pe care doreşte să-l transforme în Balaur Roşu, antrenându-l pentru lupte spectaculoase. Sfârtecat de două ori, cocoşul este cusut şi salvat de Frasquita, dar a treia oară îşi pierde viaţa.

José pariază pe cocoşul său de trei ori şi pierde pe rând fierăria şi gospodăria, nevasta şi copiii. Frasquita îl părăseşte luând cu ea cei şase copiii, îmbrăcată în rochia ei de mireasă şi ducând toată averea într-un căruţ. Convoiul străbate Andalusia şi traversează deşertul, având parte de peripeţii halucinante: poposesc la o moară unde morarul macină pietre, întâlnesc anarhişti şi se trezesc prinşi în toiul unei revolte, se refugiază într-o peşteră ce se dovedeşte labirint primejdios.

Frasquita coase chipurile desfigurate ale luptătorilor şi îşi veghează copiii pândiţi de un căpcăun, recurge la incantaţii de farmazoană şi o întoarce din moarte pe fetiţa ei, merge şi tot merge, ca fetele de împăraţi din poveşti, ducând copilul în pântec şi amânând naşterea. Când o bătrână arăboaică o sileşte să se oprească şi să nască, îşi regăseşte arta croitoriei şi a broderiei şi coase cele mai frumoase rochii de mirese, plătind cu viaţa singura tentativă de a coase o rochie de bal.

Fiecare copil al ei posedă un dar năzdrăvan, care îi îndepărtează sau înspăimântă pe cei din jur: Pedro cel cu părul roşu desenează minunăţii cu cretă colorată, Angela are o voce de înger, Clara se află într-o misterioasă comuniune cu soarele, iar Martirio cu umbra, cu noaptea şi moartea, Soledad poartă pecetea singurătăţii. Doar fiica mai mare, Anita, pare să se apropie de fiinţele comune: dotată cu simţ practic, ea asigură supravieţuirea tuturor după dispariţia mamei.

Frasquita îi lasă fiecărei fete rochia de mireasă, cu preştiinţa împrejurărilor în care se vor mărita, are grijă să îi lase Clarei trei rochii diferite, anunţând trei căsătorii. Destinele lor împletesc miracole şi orori, amintind de membrii clanului Buendia, cel sortit singurătăţii pentru o sută de ani. Însă Carole Martinez imaginează o linie feminină: farmazoane care înfruntă timpul, singurătatea şi lumea, ele perpetuează stirpea rară a unui Gabriel García Márquez.