Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Oraşul zen, oraşul creştin - Nagasaki


Vasile Andru

04.07.2011
Adevărul literar şi artistic, februarie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Temple budiste, mânăstiri creştine şi amintirea dezastrului atomic. Nagasaki a fost ultima etapă, fructuoasă lăuntric, a unei lungi călătorii în Japonia. Ţineam să ajung acolo pentru cel puţin trei legende vii. Să vizitez comunităţi creştine din acest oraş japonez, creştinat din secolul al XVI-lea şi perseverând în credinţă până azi. Să cunosc puternica şcoală zen de aici, cu vechime şi cu iluminaţi. Să mă reculeg la sanctuarul consacrat lui Paul Nagai Takashi, cel care, în şase ani cât a mai trăit după bombardamentul atomic, a scris 15 cărţi şi a contribuit la fondarea unei noi ştiinţe, medicina atomică; dar mai ales a contribuit la revenirea la viaţă a acestui oraş renăscut după atrocitatea codificată "A".

În fiecare dimineaţă a şederii la Nagasaki, am urcat ritualic Dealul Nishizaka ("Dealul Calvarului", îi spun eu), unde se află Martyrikonul, pe locul în care au fost crucificaţi 26 de creştini (6 europeni şi 20 de japonezi) în februarie 1597. Canonizaţi de Vatican la 1862. Între ei, Paul Miki, sfânt japonez, care la data răstignirii avea 33 de ani şi a trăit martiriul transfigurat de comuniunea cu Mântuitorul.

Japonezii şi creştinismul

La mănăstirea din Dealul Nishizaka, clădită în stilul arhitectural al catedralei Sagrada Familia, stau de vorbă cu profesorul misionar Aguilar, din Mexic. El se află de 40 de ani la Nagasaki. A fost profesor la Teologie, acum s-a retras. Îmi mărturiseşte drama vieţii sale: n-a reuşit să convertească mulţi japonezi în toţi aceşti 40 de ani! Iar în districtul Nagasaki-Go sunt astăzi circa 40.000 de creştini, tot atâţia câţi pe vremea lui Francisc Xaveriu! Stagnare totală... timp de patru secole! Aguilar n-a reuşit să facă noi convertiri, nu pentru că-i lipseşte vocaţia misionară, ci, zice, "pentru că japonezii nu se mai convertesc la creştinism!"

Clopotul care bate la ora 11.02

La 500 de metri de Dealul Nishizaka (al Răstignirii) se află alt loc sfânt, templul budist Fukusai-ji. Eu i-am spus Templul Milei, după statuia principalei zeităţi de aici. Edificiul originar al acestui templu a fost distrus de bombardamentul atomic. Templul are formă de ţestoasă (simbolul longevităţii... altă virtute japoneză!). Pe spatele ţestoasei este statuia zeităţii Kannon, alegoria Milei. În anii prigoanei anticreştine, japonezii o deghizau pe Maica Domnului sub înfăţişarea zeiţei Milei, Kannon.

Aici, în faţa templului, se află un clopot uriaş, care răsună în fiecare zi la ora 11.02, ca să amintească genocidul atomic de la 9 august 1945. Pe 22 octombrie 2010, românul Andru, oaspete, a fost invitat de ministranţii templului să bată clopotul memoriei focului. Cu o bârnă suspendată de lanţuri, izbeşti de câteva ori în clopotul de metal şi se produc sunete puternice, care se aud în tot oraşul.

Apoi m-am dus să fac san-pai (plecăciune de evlavie) la sanctuarul Nagai Takashi (Paul pe numele de la botezul creştin, la 25 de ani). Doctorul Nagai, cu merite ştiinţifice şi eroisme umanitare recunoscute, n-a mai apucat să-şi vadă diploma Nobel, căci a fost răpus de leucemie la 43 de ani, în 1951. Am primit în dar cartea sa Nagasaki no Kane  / Clopotele de la Nagasaki, pe care o voi face cunoscută şi la noi.

Supravieţuitor din întâmplare (fusese de gardă, era la birou în timp ce locuinţa sa era pulverizată!), prohodindu-şi soţia şi pe cei 150.000 de morţi ai oraşului martir, dr. Paul Nagai Takashi va scrie fără mânie: "Explozia a pus, totuşi, punct după o prea lungă frază / osândă a războiului. Aş vrea ca pacea, care s-a reîntors în acest moment, să dăinuiască în veci. Pacea începe de la Nagasaki."

Astfel, creştinul Nagai trage o concluzie zen la istoria veacului. Şi mi-l închipui murind cu surâsul Ecleziastului pe buze.

La Nagasaki cu Vasile Andru

Vasile Andru este un prozator, teoretician şi eseist român, născut la 22 mai 1942, în satul sucevean Muşeniţa. Numele său real este Vasile Andrucovici. Părinţii, Teodor Andrucovici şi Ecaterina (născută Păun), erau agricultori.

A debutat în 1969 cu articole în România literară şi apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Debutul în volum s-a produs în 1970, cu Yutlanda posibilă. Printre operele sale de ficţiune se numără Noaptea împăratului (1979), O zi spre sfârşitul secolului (1983), Turnul (1985), Muntele Calvarului (1991). În prelungirea activităţii literare, s-a consacrat practicii sapienţiale şi cercetării procedeului filocalic oratio mentis - rugăciunea minţii - încă din anii '70.

Nu rataţi!

 Muzeul de Istorie şi Cultură. Situat în Tateyama, cuprinde peste 48.000 de exponate, trecând prin istoria trecută, dar şi recentă şi explorând zone culturale inedite - printre exponate se află instrumentele de tortură folosite în persecuţiile asupra creştinilor. Intrarea costă între 300 şi 600 de yeni.


Hashima / Gunkanjima, oraşul-fantomă aflat la doar 15 kilometri de Nagasaki. O fostă mină de cărbune, astăzi un adevărat buncăr industrial-cultural, e una dintre cele mai mari atracţii turistice ale zonei.

Memorialul victimelor bombei atomice. Construită în 2002, clădirea poartă semnătura arhitectului Akira Kuryu, fiind un spaţiu-simbol, inovator estetic, care îndeamnă la reculegere şi căutarea păcii colective.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer