După o noapte cu frisoane şi febră, nu ştiu de ce de dimineaţă-spre-prânz când m-am trezit gândurile s-au dus direct spre mini-vacanţa petrecută la Veneţia la final de ianuarie. Am tot vrut de fapt să scriu despre cele două zile la mare, dar mi-a fost teamă să nu fiu banală. Încă mi-e, aşa că o voi lua încet.
Ideea de-a merge la Veneţia în prag de iarnă - unde am dat peste 8 grade cu soare, când la Bucureşti erau cam -15, mi s-a înşurubat în minte prin noiembrie, când am citit un articol despre cât de mişto e iarna la Veneţia. Şi articolul nu minţea, am realizat odată ajunsă acolo, pentru că Veneţia fără turişti, cuprinsă de raze de soare iernatic, e un soi de performance la care participi şi tu. Şi care, culmea, iese bine.
Am bătut străduţele încâlcite, întretăiate de canalele cu apa verde-albăstruie şi traversate de podeţe înguste, ore bune, fără hartă, numai cu simţul orientării perfect ascuţit. De trei ori perfect ascuţit, că am fost trei - trei măsline în paharele de aperol spritz con prosecco, trei farfurii cu paste, trei perechi de mănuşi, trei dorinţe atârnate în măslinul lui yoko.
Iarna la Veneţia:
se bea. aperol spritz con prosecco. prosecco în pahar cu picior. gingerino. cappuccino. apă, multă apă, că peisajul îţi face poftă.
se mănâncă îngheţată. cea mai bună îngheţată din lume. apoi se suflă nasul. e frig, e iarnă doar.
se cântă şi se dansează. ca să treacă urâtul când te rătăceşti într-adins pe străzile înguste şi întunecate. noi am optat pentru zaz.
se hrănesc porumbeii. eu, nu, I. şi A., da.
se admiră pasărea-în-spaţiu a lui brâncuşi. minute întregi. cu ochii înlăcrimaţi şi sfâşiaţi de un dor inexplicabil.
se povesteste. mult, despre orice. iubiri dureroase, aventuri de-o noapte, vieţi artistice, prietenii pierdute.
se mai admiră şi magritte-ul minunat cu lumină şi umbră. şi cele câteva man ray, îngrămădite lângă victor brauner, pe pereţii holului îngust.
se stă cu ochii în soare. în san marco sau în vreo pieţucă pierdută pe hartă. în curtea cu statui şi verdeaţă unde peggy îşi primea invitaţii de soi.
se probează măşti. brăţări, inele şi alte brizbrizuri.
se merge dis-de-dimineaţă în piaţa de peşte. se desfac portocale pe stradă, să miroasă a crăciun.
se cumpără ceasuri, ciorapi şi lenjerie intimă. magneţi şi vederi, paste şi parmigiano.
se râde.
dar în niciun caz nu se moare.