Incommunicado

Mă bănuiesc de ceva vreme că am probleme de comunicare. Sau că avem probleme de comunicare şi eu şi interlocutorii mei. De rea credinţă nu poate fi vorba. Iată faptele.
 
Am fost invitat, prin primăvară, la B1TV, unde domnul Marian şi doamna Lupea au avut bunăvoinţa să mă invite pentru a vorbi despre Bucureşti. Începuse demolarea pe Berzei, am spus că e o greşeală să aduci şi mai mult trafic în centru şi că, dacă vrem să distrugem oraşul, să construim cât mai multe parcări în centru. Am spus că, din prea multă iubire pentru patrimoniu, doar declarativă, riscăm să rămânem fără el: sunt prea multe monumente pe listă şi nicio formulă financiară sau legală de a-l proteja efectiv. Aşa, lip service, nu e greu, toţi se declară afectaţi. Ne aşezăm pe asfalt în faţa Parlamentului ca să nu se construiască pe spaţii verzi. Sunt proprietăţile altora? Or fi! Dorim să beneficiem nu numai de proprietatea noastră (aia de ne-o dădu nenea Roman practic pe degeaba, sau aia cumpărată pe bani grei, mai târziu). Poate că ar trebui să promovăm proiecte de înmulţire a spaţiilor verzi în oraş? Poate că ar trebui să promovăm terase verzi şi faţade verzi OBLIGATORII pentru clădirile noi, de-acum înainte? Adică un nou regulament de construire în Bucureşti, spre pildă? Poate, dar asta necesită studii serioase, expertiză, rezilienţă. Pe când trântitul pe asfalt nu necesită nimic.
 
Am mai vorbit, de asemenea, despre o reîmpărţire teritorială a Bucureştilor, care să creeze un district central (oraşul vechi, o comună urbană) şi un număr de comune suburbane federate împrejurul acestui nucleu. Scandal mare ce se iscă pe site-ul respectiv! Înjurături, vorbe grele, toate asumate în mod deschis sub masca anonimatului. Că vrea să ne mute la ţară. Că nu vreau modernizarea oraşului (evident, axa asta, de la Berzei, îl modernizează). Că, vorba lui Caragiale, "Dumnezeii mami". Mă rog, forumisme / românisme.
 
Evident, la vreo două săptămâni după această vorbire, arhitectul şef al Londrei ne-a vizitat şi nici dacă citea transcriptul celor spuse de mine nu s-ar fi pupat atât de bine cele câteva lucruri. Credeam că s-a înţeles mesajul. Chiar dacă tot ce a spus domnul englez s-a dat în toate cotidienele, iar eu am încasat înjurăturile.
 
Or, zilele trecute, dl. Mircea Marian, o persoană agreabilă şi pe care nu încetez să o apreciez ca jurnalist, dinaintea a doi interlocutori, la emisiunea "Foc încrucişat", de pe TVR Info, mă prenumără printre adversarii patrimoniului, punându-mă la colţ în genunchi, pe coji de nucă. Apăi atât i-a trebuit unuia dintre interlocutori, o domnişoară altminteri cumpănită până atunci, care mi-a tras şi dânsa un perdaf. Noroc că al doilea interlocutor, dl. lect. univ. dr. Ştefan Vianu, îmi este coleg de departament. Ori de-asta, ori pentru că ştie că lucrurile stau niţeluş diferit, nu ştiu, însă nu a continuat înfierarea propusă. Dar, filosof. a oferit, totuşi, o taxonomie a lucrurilor: lumea arhitecţilor este şi ea împărţită, sunt şi apărători ai patrimoniului, precum dl. D.M. (adică nu numai din ăştia, ca mai sus înfieratul).
 
Săptămâna trecută am fost invitat la Clubul Dilema Veche, să discutăm despre "Cum să (ne) locuim oraşul?". Aveam şi febră destul de serioasă şi o durere de gât teribilă. Conced că am putut părea afectat (de febră?). Dar am spus de la bun început că nimeni dintre cei de faţă nu este un expert în a locui. Am făcut şi câteva bancuri, eram, totuşi, într-un bar. Ce a ieşit de-aici? Păi "Dilema Veche ne învaţă cum să locuim", iar împricinatul a fost afectat şi cinic. Gata? Asta e tot? Cam gata.
 
Vă rog să mă iertaţi pentru carenţele de comunicare pe care le manifest în ultima vreme, care dau ocazia câtorva jurnalişti atenţi la ceea ce spun să mă corijeze.
 
Aşa merit!
Cinic ce sunt!